Damful puturos al abuzului

* Lãsând la o parte fundamentul şi detaliile „Dosarului Telepatia” (sau, cum vreţi sã-i ziceţi, ICA, Voiculescu etc.) şi privind cu toatã detaşarea de care sunt capabil ceea ce s-a întâmplat în aceste zile, senzaţia care rãmâne, puternic impregnatã, aproape dureros, în toatã fiinţa este damful, greu descriptibil, de abuz. Dar ştiţi? De abuz din acela insuportabil, compact de puturos, provocator de vomã. Voiculescu nu-mi este câtuşi de puţin simpatic. Cred, mai mult decât atât, cã acest om nu are, cromozomial vorbind, datele potenţiale ale insului simpatic. S-ar putea spune chiar, fãrã exagerare, cã Dan Voiculescu este, prin natura sa, o persoanã profund antipaticã. Bun, dar acesta este un aspect al problemei care nu are absolut nimic de-a face cu partea ei penalã, în virtutea cãreia Justiţia, nu-i aşa, independentã a României l-a trimis dupã gratii pentru 10 ani. Este acesta un verdict just?
* Aici, fiecare dintre noi are un punct de vedere, bazat, mai mult sau mai puţin, pe fapte. Eu, unul, dragii moşului, v-aş propune o analizã comparativã. ICA (adicã Institutul de Cercetãri Alimentare) şi Flota maritimã fãceau parte din patrimoniul Statului Român. ICA a fost privatizat (legal, ilegal, prin tot soiul de manopere, nu am de unde sã ştiu!) de Dan Voiculescu şi, din ruinã, repus pe picioare la nivel de performanţã. Flota maritimã a României, numãrând aproape 300 de vapoare, dacã memoria nu a început sã îmi joace feste, nu este nici pusã pe picioare (pardon, pe linia de plutire!) şi nu mai e vizibilã nici mãcar la stadiul de ruinã, de epavã. Pur şi simplu, ea NU MAI ESTE! În cazul ICA, repet, o instituţie repusã pe picioare la parametri europeni, prejudiciul stabilit de instanţã în urma privatizãrii a fost de 60 de milioane de euro. Conform zicerii cum cã nicio faptã bunã nu rãmâne nepedepsitã (pentru cã privatizarea ICA a fost, orice s-ar spune, un succes, indiferent ce i s-ar pune în cârcã lui Voiculescu), patronul Antenelor a fost trimis pentru 10 ani de acum înainte dupã gratii. În cazul Flotei maritime a României, pe care, vorba Poetului, „azi o vedem şi nu e”, prejudiciul stabilit de „Justiţia independentã” a fost fixat, în cele din urmã, la nivelul zero. Meritul „uriaşei performanţe” îi aparţine lui Traian Bãsescu, iar omul lustruieşte, în continuare, cu preţiosul bãsãnãu, în chip de recompensã, probabil, fotoliul de la Cotroceni. Dacã aşa face dreptate în România „Justiţia independentã” pãstoritã de penibilul matroz, ne-am lãmurit.
* Sechestrul pus pe sediul Antenei 3 aratã cã, de fapt, acest post de televiziune a fost ţinta falangei bãsiste din politicã, media şi justiţie. Jurnaliştii acestui post au tot dreptul sã acţioneze aşa cum le dicteazã conştiinţa, interesele, sentimentele personale, câtã vreme îndreptãţirea existenţei locului lor de muncã este pusã la îndoialã de te miri cine. Observaţia aceasta este valabilã pentru angajaţii oricãrui organ de presã, indiferent de coloratura politicii sale editoriale. Suprimarea unui organ de presã este nu numai interzisã prin Constituţie, dar este şi un act profund respingãtor, antidemocratic şi primitiv. Din pãcate, angajaţii posturilor de televiziune concurente, au abandonat, în aceste zile, toate considerentele colegiale şi s-au comportat lamentabil, lãsându-se în voia unei uri viscerale, o urã cauzatã, în cel mai bun caz, de frustrare, ranchiunã şi neputinţã. Asta e, în materie de moravuri, nu avem, cel puţin deocamdatã, sã pãrãsim periferia Balcaniei celei mai întârziate în istorie. Dincolo de orice, a fost absolut impresionantã adeziunea bucureştenilor (şi nu numai) la cauza legitimã a jurnaliştilor de la Antena 3. Care au trãit, duminicã dupã amiazã (când la plimbarea anunţatã în jurul Cotrocenilor au venit de trei-patru ori mai mulţi participanţi decât la cel mai bine organizat miting sindical!) momente absolut unice, înãlţãtoare. Profesional şi sentimental. Nu orice jurnalist are parte de asemenea dovezi de dragoste şi de preţuire. Din acest punct de vedere, bãieţii şi fetele de la Antena 3 sunt, într-adevãr, de invidiat. Personal, îi asigur de toatã preţuirea mea.
* Bãsescu, pe final de mandat, se dedã la şantaje în egalã mãsurã penibile şi penale. Într-o apariţie la TV, nedemnul prezident a promis cã o sã-i dezbrace la pielea goalã pe toţi candidaţii la preşedinţia României. Cã o sã spunã el naţiei ce au ascuns ei prin CV-uri, bla, bla, bla. Ca orice ţoapã de mahala aşezatã pe buza şanţului. Pãi, spune, mãi nene, odatã, dacã ai impresia cã noi asta aşteptãm cu sufletul la, pardon de expresie, gurã. Poate te mai alegi cu o suspendare, aşa, ca sã te faci definitiv de râsul lumii.
* “Spuma asta-nveninatã, astã plebe, ãst gunoi/ Sã ajung-a fi stãpânã şi pe ţarã, şi pe noi!” (Eminescu, Scrisoarea III – poemul atât de ostracizat de liberalii de azi, de ieri, dintotdeauna). Apropo, toţi liberalii care s-au exprimat în cazul Voiculescu – Ludovic Orban, Victor Atanasiu, Pocora şi nu ştiu mai cum, Iohannis ş.a. – s-au îmbrãcat în zale ca sã apere „justiţia independentã” de atacurile şi presiunile jurnaliştilor de la Antena 3!! Jalnic. Urât mirositor din partea unor fãpturi care, pânã nu de mult, asigurau – cum sã zic? – permanenţa în studiourile Antenei 3, antibãsind… Justiţia „independentã”. Huideooo, loazelor!