Numai mogul şi baron sã nu fii

Dupã cum s-a putut, în mod copios, constata în ultima vreme condiţia de “mogul” a devenit una foarte ingratã. La fel ca şi viaţa de “baron”. O întreagã scarã a “valorilor” post-decembriste a fost datã peste cap de procuraturã şi justiţie. Oameni ce au ridicat din “greu” averi colosale, pe seama statului şi a sistemului clientelar, a complicitãţii şi indolenţei unor politicieni, şi care şi-au construit adevãrate sisteme defensive din presã, şi nu doar defensive ci de-a dreptul militante, ofensive, punitive, de pus la zid şi pus presiune pe adversari, ba chiar şi partiduleţe, iatã-i acum aduşi cu picioarele pe solul generos al patriei, bãgaţi dupã gratii, reduşi dintr-odatã la o simplã condiţie de muritori. Unde le sunt ifosele de altãdatã? Unde le e aerul fãinos de şefi? Pânã la urmã ne-am lãmurit cu toţii cã nu sunt altceva decât nişte infractori nenorociţi. Nişte hoţi şi nişte golani. Aşa cum ne-am lãmurit cam pe ce e întemeiatã marea lor avere şi “putere”.
Dupã 25 de ani de frustrare socialã, de parvenitism veros, de sfidare publicã, mulţi dintre noi gãsesc foarte reconfortant sã-i vadã pe aceşti indivizi aduşi în faţa justiţiei şi bãgaţi la mititica. Deşi, la drept vorbind, puşcãria e parcã prea puţin pentru aceste javre ordinare. Ceea ce au cultivat ei în acest sfert de secol românesc – corupţia şi mafiotismul – este un rãu imens, naţional, cu efecte dezastruoase. Dacã suntem unde suntem din punctul de vedere al şomajului, pieţei muncii şi investiţiilor, pãi se datoreazã climatului mafiotic, bolnav, unui sistem rãvãşit de imoralitate, inerţie, minciunã, delãsare şi şpagã.
Din pucntul meu de vedere toate privatizãrile din aceşti 25 de ani sunt suspecte şi ar trebui luate la bani mãrunţi. Toate marile averi ale unor foşti sau actuali demnitari ar trebui puricate. Nu ai cum sã faci atâţia bani doar dintr-un salariu luat pentru o funcţie pe care o deţii vremelnic. Este profund incorect faţã de toţi cei care muncesc cinstit, şi care abia se descurcã dintr-un salariu, şi acela aflat la limita decenţei. Nu mã încearcã nicio milã şi nicio compasiune faţã de toţi aceşti derbedei ai scenei publice arestaţi şi bãgaţi la zdup.
Poporul acesta, noi toţi, meritãm altceva decât golãnealã, politicieni de doi lei, corupţi şi hoţi, moguli şi baroni. Meritãm o ţarã curatã şi corectã cu toţi cetãţenii ei. O ţarã în care oamenii sã-şi regãseascã încrederea în ei înşişi şi-n lumea în care trãiesc.