Democraţia i-a fost fatalã familiei lui Bãsescu

Culmea este cã Bãsescu mai are fani chiar şi acum, dupã ce a rãmas în corupţia goalã şi în toatã splendoarea mandatului sãu gãunos. Problema naţionalã este dacã ştia sau nu ştia. Dacã e moral sau nu e moral sã mai rãmânã la Cotroceni. Chiar nu mai conteazã dacã pleacã acum sau dacã pleacã în octombrie sau noiembrie sau mai rãmâne un an. Ideea este cã vrea sau nu sã o recunoascã, chiar şi lui Bãsescu a început sã îi repugne numele de Bãsescu. Pânã la urmã o avea şi el un moment în faţa oglinzii în care vede cã gloria, faima şi averea familiei Bãsescu s-a nãscut din contrabanda cu ciunga şi blugi sau ciorapi de damã aduse din porturile lumii, în portul ţãrii. Unii au trãit din leafa de dascãl ori din cea de torţionar şi azi chiar din pensie. Unii nu au avut de ales, alţii au ales un trai mai bun din compromisuri majore.
Bãsescu a ales şi el. Primul milion se face pe cãi necurate, spun specialiştii, în special americani. Nici pe Bãsescu nu l-a întrebat nimeni cum a fãcut primul milion. Omul ştie foarte bine cã imaginea sa nu este toatã numai o aurã de cavaler anticorupt, ci are şi bube, mucegaiuri şi noroi. Sigur cã procentele sunt covârşitoare în favoarea ultimelor. Nici nu se ştie la ce exact strãluce Bãsescu. Probabil la simţ politic şi la calitãţile de animal politic. A simţit tot timpul sânge şi a sãrit la beregata adversarilor politici. A avut fler. Pãcat cã nu şi-a pus calitãţile de animal politic în slujba progresului, indiferent de domeniu. Omul ori nu s-a priceput mai departe de felul în care era obişnuit, „la mica înţelegere”, pe vremea blugilor de contrabandã… sau nu a putut. Poate cã şi pe el l-au cucerit serviciile secrete, mai ales cu ultima bomboanã de pe colivã, cazul fratelui sãu. Ştia sau nu ştia, cert este cã Bãsescu a fãcut şi el ce au fãcut şi ceilalţi: Iliescu ne-a ţinut în loc, Constaninescu e ca şi când nu a fost, doar cã a realizat pentru prima datã alternanţa la guvernare, iar Bãsescu nu e cã nici nu a fost sau a fost, dar în manualele de istorie va rãmâne cu siguranţã legat de episodul fratelui sãu arestat pentru corupţie. Pe orice insulã sau în orice stat te-ai afla pe aceastã planetã, chiar şi acolo unde corupţia e premiatã şi omagiatã, nu ai cum sã fii vãzut cu ochi buni, când eşti legat de astfel de chestiuni. Cã fiecare rãspunde pentru faptele sale, cã fratele a acţionat de capul sãu, acestea sunt poveşti. Fratele ştia şi el în acvariul în care era lãsat sã înoate ce are voie şi ce nu are voie sã facã în timpul mandatelor fratelui sãu. Adicã şi un ins cu patru clase îşi dã seama din firea lucrurilor cã poate face rãu, dacã e dotat cu discernãmânt.
Dacã ştia cã fratele e major, Bãsescu ar trebui sã îşi punã acum o serie de întrebãri dacã Mircea chiar e major şi ce a avut în cap când s-a gândit mãcar cã ar putea profita de poziţia privilegiatã în care se aflã, în care puterea îţi oferã sau ţi-ar putea oferi iluzoriu toate privilegiile şi pârghiile. „Puterea corupe, iar puterea absolutã corupe în mod absolut”, spunea un bãtrân lord englez Acton. Adicã, cãpitanul Mircea a avut iluzia puterii absolute, la umbra fratelui sãu, gândind cã se poate orice, dacã ai un frate sau ai sub puterea pixului destine şi oameni. Numai cã a putut gândi la asemenea lucruri lasã sã se întrevadã caracterul construit în anii de contrabandã cu ciunga şi blugi ai fratelui sãu. Când trãieşti în umbrã, eşti poate învãţat sã îţi pice şi ţie ceva. Dacã au reuşit în comunism, nu aveau cum sã nu reuşeascã şi în capitalism. Poate cã i-au fãcut pe comunişti, dacã au reuşit sã facã avere din traficarea unor mãrfuri de care poporul era lipsit. Poate cã nici la vremea respectivã Ceauşescu nu ştia ce face Bãsescu, prin porturile lumii sau prin cel de acasã, cu blugi şi ciunga. Sau poate cã nu îl informaserã serviciile secrete. Sau poate cã Bãseştii erau dintre boşii cei mari pe care nu-i controla sistemul întru-totul. Dacã de comunişti au scãpat, se pare cã democraţia le este fatalã celor din familia Bãsescu.
Pânã la urmã cercul se închide, indiferent de câte aparate de sudurã ai avea la tine. Şi de unde a intrat Mircea Bãsescu nu se prea poate ieşi prin tãierea gratiilor. Lui Bãsescu îi este ruşine de ruşinea lui. Acum cu siguranţã cã înţelege şi el foarte bine ce înseamnã sã te faci mic de la o zi la alta şi sã te transformi în om de rând sau în arestat de rând. E greu sã faci pasul cãtre statutul de om mic, iar pe Bãsescu îl roade cã va ajunge la statutul de om mic pe care i-l întrevedea lui Adrian Nãstase, la care a rãnjit încã din prima sa zi de mandat la Cotroceni.