Şansele neamţului în faţa cârlanului

Mulţi spuneau cã şeful PNL, Klaus Iohannis, nu este pregãtit sã facã faţã în politica mare şi la nivel înalt. Este atât de „nepregãtit” cã a reuşit în mai puţin de un an de zile sã conducã probabil cel de-al doilea partid din România ca importanţã, cel puţin în contextul actual. Atât de nepregãtit, încât a tãcut şi a fãcut în interiorul propriului partid, de când a fost adus ca rezervã de cãtre Crin Antonescu. A reuşit sã punã la pãmânt şi la coşul de gunoi al istoriei un Crin Antonescu, pânã mai ieri visãtor la şefia statului şi chiar preşedinte pentru o lunã de zile, în lipsa autosuspendatului Traian Bãsescu.
Mulţi se întreabã care sunt şansele lui Iohannis în faţa potenţialului candidat socialist Victor Ponta, încã nelansat oficial în cursa pentru Cotroceni. Ar mai putea apãrea o surprizã pe ultima sutã de metri şi din partea PSD pentru un alt candidat la scaunul deţinut în prezent de Bãsescu. Şansele sunt destul de mici şi tind cãtre 1%, dar existã. O dovadã a acestui lucru o reprezintã şi ezitarea prelungitã a lui Victor Ponta, chiar dacã acesta sã zicem cã ar aştepta ştampila oficialã de la PSD, sã fie aruncat în groapa cu lei, unde, dacã pierde, va pierde totul. Poate cã de aceea şi ezitã Victor Ponta, având în vedere cã este mult prea tânãr, sã piardã de la vârsta aceasta. Crin Antonescu şi-a permis sã piardã, având în vedere cã a condus un partid şi a avut câteva mandate bune în parlament. Acum rãmâne altã poveste dacã le-a avut pe bune, pe degeaba sau în nefolosul alegãtorului. Nici nu mai conteazã. Omul va ieşi la un moment dat la pensie, cu ani buni de stat în parlament. Crin Antonescu este cel mai probabil terminat din punct de vedere politic.
Ce se va întâmpla cu Iohannis care nu ezitã deloc în a-şi afirma curajul intrãrii într-o bãtãlie politicã de nivel înalt, cum este cea pentru prima poziţie în stat. Este numele de neamţ un avantaj sau un dezavantaj? Unii spun cã ar fi un dezavantaj, cã românii sunt naţionalişti. Dacã românii au dovedit ceva de-a lungul istoriei este cã sunt cât se poate de schimbãtori şi de adaptabili şi chiar şi naţionalismul poate sã stea la poartã, dacã sentimentele electorale sunt manifeste faţã de un candidat sau altul. Românul este mai degrabã sentimental decât naţionalist. Iohannis nu este totuşi un candidat care sã aibe cuvinte dulci sau grele la gurã şi care sã se poatã coborî la nivelul limbajului popular, cum a fost Bãsescu. Alţii spun cã a venit vremea ca românii sã aibã parte şi de un preşedinte mai civilizat din punct de vedere al limbajului şi al gesturilor publice, fãrã „gãozarule” sau „ţigancã împuţitã”, cum s-a exprimat actalul preşedinte, dintr-un exces de apartenenţã la o anumitã educaţie şi categorie caracretialã şi educaţionalã.
Iohannis nu va înjura niciodatã în public şi poate cã o face în privat, dar niciodatã în public. Pare genul de individ care îşi alege atent cuvintele. Poate chiar prea atent şi trece prea mult pânã când sã exprime câteva platitudini. Este şi Iohannis un politician. Poate chiar prea politician, prea lipsit de culoare şi de zvâc. Dacã va fi candidat la Cotroceni, neamţul trebuie sã iasã, sã transmitã nişte mesaje, sã umple orizontul de aşteptare din urechile şi ochii electoratului. Românii aşteaptã altceva în sfârşit şi nicidecum un candidat comun, care nu le spune prea multe. Vor o scânteie, o eliberare, un mesaj decis, tãios, dar şi de bun simţ, fãrã derapaje sau ipocrizie. Un discurs sãnãtos şi nu unul invizibil. Românii s-au sãturat de unghii false la politicienii care se bat cu pumnul în piept când spun cã iau de gât corupţia şi baronii. Iohannis, dacã are acest atu în mânecã, ar putea sã mizeze masiv pe sprijinul extern din partea Germaniei şi sã foloseascã acest lucru drept capital electoral. Ar putea sã se plimbe de douã trei ori de mânã cu Angela Merkel prin Sibiu şi prin Bucureşti şi poate prin Craiova. Ar fi de efect câteva mesaje din partea Germaniei pentru România. Românii pun mare preţ pe pãrerea altora despre ei, mai ales când este favorabilã – şi se lasã uşor impresionaţi. Culmea este cã tocmai neamţul trebuie sã meargã la sentiment ca sã câştige alegerile prezindeţiale, iar Victor Ponta trebuie sã fie neamţ, ca sã fie sigur de Cotroceni şi sã lase miştocãreala sau mitocãnia deoparte.