Un carnaval în care Mangafaua suntem noi

* În miez de varã, Bãsescu şi Ponta, în lipsã de altceva, se ţin de scheciuri. Evident, întru înveselirea unei populaţii bãnuite a fi excedatã de scârbã. Cãci, fireşte, este total contraproductiv ca stupid people sã se prãbuşeascã, fãrã bilet de întoarcere, în hârdãul unde, nu-i aşa, dospesc respingãtoarele tare ale „poporului vegetal”. Şi, în cazul ãsta, cine, Doamne iartã-ne, mai iese la vot în toamnã, pentru a conferi noului stãpân cotrocean legitimitate? Ei, drãcie! Pãi unde ne aflãm noi aici? Pãi unde sã ne aflãm, ne aflãm în marele „Carnaval” caragialean, în care Mangafaua am ajuns sã fim noi, românii de rând, înşelaţii de serviciu, nu de multe ori, dar „cam des”. Cum altfel, fraţilor şi cumnaţilor, sã înţelegem noi sceneta jucatã la Cotroceni de Bãsescu, Ponta şi duduia de la Finanţe acum o sãptãmânã? Pentru cã, la muţenia şi imbecilitatea prost jucate de Ponta şi duduia de la Finanţe, nu avem o altã explicaţie. Decât intenţia, derivatã din pactul de coabitare, de a-l scoate, fie şi temporar, pe Traian Bãsescu din taifunul scandalului teribil în care familia sa se aflã cu clanul lui Bercea Mondial. Asta e explicaţia, şi nu alta, poziţiei ridicole asumate conştient la Cotroceni de Victor Ponta şi de duduia Ioana Petrescu, ministresa de la Finanţe. Este de discutat, în aceste condiţii, cât de motivaţi vor fi românii sã-l mai voteze, la toamnã, pe actualul premier la funcţia supremã în stat.
* Pe noi, sincer, ne-a amuzat explicaţia celor doi pentru atitudinea lor lipsitã de reacţie, pe alocuri penibilã, de la Cotroceni, cum cã n-ar fi urmãrit altceva decât sã-l facã de râs pe Bãsescu. Bine, bine, dar chiar cu riscul de a se face ei, în primul rând, de râs?
* Esenţialul este cã, în felul acesta, Bãsescu Traian a mai luat o gurã de aer şi un rãgaz fãrã de care liniştea ultimelor sale luni de vacanţã prezidenţialã ar fi fost serios compromisã. Nu ştiu, însã, în ce mãsurã i-ar mai folosi asta la ceva. Deocamdatã, aşa-zisul şef al statului este preocupat sã-şi recupereze „arhiva” de la sediul PDL din Modrogan, chipurile de teama cã aceasta ar intra în posesia lui Crin Antonescu. Fumigene marca Bãsescu! Dacã era atât de preocupat de soarta respectivei arhive, el ar fi recuperat-o încã de când şi-a luat adio de la PDL de lângã perdeluţã. Dar cine poate fi atât de naiv încât sã creadã cã Bãsescu ar fi lãsat, atâta vreme, documente de maximã importanţã în custodia unui partid pe care, formal cel puţin, l-a repudiat? Singurul gest normal pe care l-ar putea face, în contextul actual, cel al demisiei de onoare, Bãsescu, din pãcate, nu-l face. Asta e!
* Scandalul de la Spitalul Judeţean Mehedinţi, unde reporterii unei televiziuni locale au surprins un chef aniversar în vecinãtatea saloanelor cu bolnavi, este, în sine, revoltãtor, iar reporterii respectivei televiziuni nu trebuie blamaţi pentru a fi adus treaba asta la cunoştinţa publicului. Ba dimpotrivã. Atâta doar cã revenirea obsesivã a lor asupra cazului denotã transformarea ştirii într-o campanie. Lucru care, nici el, nu este, în sine, de condamnat, dacã se umblã serios la cauzele reale şi dacã se cautã cu bunã credinţã vinovaţi. Numai cã impresia noastrã este cã respectiva campanie de presã tinde sã se transforme într-un atac concentrat asupra preşedintelui interimar al Consiliului Judeţean Mehedinţi, Aladin Georgescu. Şi nu prea înţelegem de ce. S-ar putea sã ne înşelãm, dar personalizarea într-o aşa manierã a responsabilitãţilor şi vinovãţiilor, ca şi atacurile pe care vedem cã şi le aplicã pesediştii între ei, aratã altceva. Deocamdatã, ne abţinem de la alte comentarii. Ne permitem doar o sugestie: teama unora cã, prin prelungirea interimatului sãu, Aladin Georgescu şi-ar consolida poziţia în partid şi în administraţia localã este cel puţin ridicolã. Omul trebuie, dimpotrivã, ajutat sã-şi ducã la bun sfârşit o misiune pentru care nu fusese pregãtit. Cine nu înţelege asta îi face un rãu imens inclusiv celui a cãrui cauzã politicã (moralã, umanã) ar putea pretinde cã o apãrã, de dincoace de gratii…
* Scriam, în numãrul trecut, cã am sumbre presimţiri în legãturã cu finala Campionatului Mondial de Fotbal din Brazilia. Ei da, aceste sumbre presimţiri s-au adeverit: Germania a câştigat, în prelungiri, absolut nemeritat, în faţa unei Argentine, care, e adevãrat, nu a strãlucit, dar care a fost peste adversara sa din finalã. Cu totul alta ar fi fost situaţia dacã închipuitul arbitru al finalei, italianul Nicola Rizzoli, ar fi acordat, la scorul de 0-0, penalty şi eliminare la faza în care portarul german a sãrit, criminal, cu crampoanele în capul lui Gonzalo Higuain, scãpat singur spre poartã. Aşa se mai scrie, din pãcate, istoria în fotbal. Cu Merkel şi Putin în tribune, ca un fel de coşciug de beton armat peste Cernobâlul care- a mai rãmas din fotbalul spectacol dupã acest Mondial…