Consecinţele locale ale unor mişcãri la centru

Mai mult şchiopãtând, greoi, mai şicanându-se pe drum, pânã la urmã liberalii şi pedeliştii au ajuns la o rãscruce importantã în proiectul unificãrii dreptei, a ceea ce mai numim încã dreapta politicã româneascã. Liberalii şi-au clarificat şi problema candidaturii pentru alegerile din noiembrie, Klaus Johannis detaşându-se net în faţa unui Crin Antonescu evident depãşit de situaţie. Mai rãmâne în joc doar confruntarea internã cu Cãtãlin Predoiu, prezidenţiabilul PD-L, dar va fi mai mult o chestiune de procedurã, formalã, Cãtãlin Predoiu neavând practic nicio şansã în faţa liberalului. Nici în sondaje alianţa sau fuziunea PNL-PDL nu stã rãu, şi i se dau destule şanse candidatului dreptei pentru turul doi, în faţa lui Victor Ponta, candidatul stângii.
Victor Ponta îşi va anunţa candidatura zilele acestea, la Craiova, aşa cã deja frontul alegerilor pentru Cotroceni poate fi declarat oficialmente deschis.
Care sunt, în acest context estival fierbinte, consecinţele în plan local, în planul politicii din Mehedinţi, ale proiectului dreptei şi ieşirii la rampã a lui Klaus Johannis în postura de prezidenţiabil? Ceea ce se întâmplã pe dreapta nu e de ici de colo şi chestiunea devine foarte importantã şi-n jocul politic local. Iatã-i dintr-odatã la aceeaşi masã pe liderii liberali şi democrat-liberali, a cãror comunicare politicã nu a fost în anii din urmã una foarte amicalã, fãcând parte din tabere diferite. Între timp însã apele s-au mai liniştit în aceastã privinţã şi PSD-ul a devenit acel inamic comun capabil sã-i solidarizeze pe Virgil Popescu jr şi pe Marius Bãlu, pe Daniel Cîrjan şi Mircea Grosu. Nu e o solidarizare fãrã probleme însã dacã ne gândim la ieşirea din ecuaţie a celor din PLR, Viorel Palaşcã, Mihai Stãnişoarã, Ion Cupã. Nici relaţia cu PMP lui Eugen Golea nu pare prea clarã, doar se presupune cã pentru turul doi şi cei fideli PMP îl vor prefera pe Klaus Johannis.
Oricum toamna ne aduce un PNL mai puternic, mai “verde-nrourat’’, şi va fi interesant sã vedem cum vor funcţiona cele douã organizaţii cot la cot. Pe partea cealaltã, PSD nu dã semne de nelinişte vizavi de candidatura lui Victor Ponta. PSD pare a fi depãşit criza provocatã de arestarea preşedintelui judeţean Adrian Duicu, cel care, sã nu uitãm, a dat nişte bãtãlii politice foarte importante din opoziţie, reuşind sã rãstoarne la un moment dat toate calculele unei guvernãri PDL aparent atotputernice în Mehedinţi. Oricum, primul tur al alegerilor din noiembrie nu va fi o problemã pentru PSD în Mehedinţi. Abia turul doi e cu adevãrat problematic. Sã ne amintim cã aici, în turul doi, PSD a avut mereu o problemã majorã, şi Adrian Nãstase, şi Mircea Geoanã ştiu bine acest lucru. PSD are cel puţin în UNPR un aliat puternic şi serios, condus de tânãrul Alin Nicolicea care a reuşit sã fie o prezenţã politicã importantã în acest peisaj confuz din ultimele luni. Ar mai fi, desigur, şi PC, prezent şi el alãturi de Victor Ponta şi PSD. Dar PC nu e convingãtor prin ceva anume, prin calitãţile de oratori ale liderilor, de exemplu, sau prin cine ştie ce. PC rãmâne ce a fost mereu, o monedã politicã a jocului mediatic impus de Voiculescu şi Antene, şi va fi prezent pe aici cât timp va fi la timonã Voiculescu.
Tot pe dreapta “trag’’ şi cei de la PLR-ul lui Tãriceanu, dar cel puţin deocamdatã nici un sondaj nu-l aratã pe Tãriceanu mai mult de 10% din preferinţe. Sã vedem ce va mai fi pânã la toamnã.