Captivii vieţii politice

Pe mulţi dintre cunoscuţii mei îi aud vorbind cu dezamãgire despre tot ce înseamnã politicã. Scârbiţi de obscurantismul jocului politic românesc, scârbiţi de fariseismul oamenilor politici, scârbiţi de mizeriile pe care le vãd şi trãiesc zilnic nu mai au încredere în nimic din ce aud sau vãd. Pe mulţi îi simt cã, dacã nu ar avea legãturi precum copiii sau pãrinţii, ar întinde-o şi din oraş şi din ţarã încotro ar vedea cu ochii.
Lucrul, poate, cel mai tragic este ca aproape toţi dintre ei IUBESC România! Ce îi face atunci sã punã fruntea-n pãmânt, sã lase totul şi sã renunţe la ceea ce simt şi iubesc?
Grijulii pentru ce-i aşteaptã la prezidenţialele din aceastã iarnã, liderii PNL au comandat IRSOP un sondaj de opinie pentru desemnarea candidatului cu cele mai multe şanse. Nu mã obosesc sã fac analiza personajelor comparate pentru cã nici unul nu meritã. Cu toate acestea, sondajul relevã nişte date pe care le constat tot mai des în grupul meu de cunoscuţi. Pe acestea aş vrea sã vi le supun puţin atenţiei.
“Consideraţi cã în acest moment în România lucrurile merg spre bine, sau spre rãu?”. Pentru mine procentul repondenţilor care considerã cã lucrurile merg spre rãu este de-a dreptul îngrijorãtor. Pentru mine, pentru grupul meu de prieteni şi cunoştinţe, pentru voi dar nu şi pentru clasa politicã. Ei, în continuare cautã candidaţi care sã îi aducã la guvernare. Sã fim serioşi, în cei 24 de ani de democraţie şi alegeri libere nu cred cã este variantã pe care sã n-o fi încercat-o electorul român. Am încercat cu stânga majoritarã, cu dreapta majoritarã, mai recent cu stânga-dreapta unite… toate variantele posibile doar, doar ne-om alege şi noi cu vreun guvern care sã ţinã cont şi de altceva decât de propria clicã de partid.
Din pãcate, nu am înţeles cã de fiecare datã cei care am fost pãcãliţi suntem tot noi. Pentru cã aproape de fiecare datã am fost siliţi sã alegem între douã tipologii de hoţi. Fie cã am fost minţiţi cu “nu ne vindem ţara”, fie cu cei “15.000 de specialişti”, fie cã am vrut “sã trãim bine” noi nu am fãcut decât sã le dãm unora sau altora dreptul de a ne fura, de a ne vinde, de a ne asupri şi goni uneori din locurile noastre de muncã. Cu toate cã am fost de atâtea ori pãcãliţi, rãspunsul la urmãtoarea întrebare a sondajului este, pentru mine, de-a dreptul stupefiant!
“Probabilitatea participãrii la vot”… 67%. Asta înseamnã cã oricât de revoltaţi suntem… nu suntem decât nişte proşti revoltaţi. Daca în acest procent vom da din nou dreptul altora de a ne fura, înseamnã cã nu ne vom mai reveni niciodatã.
Alegerile nu sunt o soluţie pentru noi. Noi avem obligaţia sã provocãm o reformã a clasei politice. Altfel vor continua sã îşi promoveze marionetele iar noi, obligaţi de bunul simţ sã participãm la vot, vom ştampila în scârbã “rãul cel mai mic”.
(Sursa:http://www.pesurse.ro/2014/07/20/exclusiv-vezi-sondajul-intern-din-pnl-i-concluziil/)