La Ministerul Culturii, o „bipedã” demnã de Olimpiada Penalilor

Cine l-a sfãtuit pe Kelemen Hunor sã candideze la preşedinţia României a fãcut o glumã proastã. Preacuviosul urmaş al lui Atilla a luat-o în serios şi cu un curaj nebunesc s-a aruncat în cap, anunţîndu-şi candidatura în cadrul Consiliului Permanent al formaţiunii U.D.M.R., reunitã la Cluj. Minoritatea maghiarã nu-i prea mai are la suflet pe liderii lor înfocaţi şi cu dragoste pentru rãzmeriţe sîngeroase, precum cea din martie 1990, de la Târgu Mureş. Maghiarii din România vor sã trãiascã în linişte şi pace cu toţi cetãţenii Ţãrii, indiferent de etnie. Hunor are, cred, visuri nãbãdãioase cu fotoliul de preşedinte al României şi a dorit sã lase fuguţa biroul Ministerului Culturii, pe care l-a zgîriat cu coatele, şi pe cel de vicepremier, pe mîini bune. Cui? Unei cucoane de 49 de ani, aflatã în clasa a I-a la Senatul României, deci în primul mandat, de profesie, patron, economist, viceprimar. Biografia doamnei Biro Rozalia aratã cã în cariera sa nu s-a intersectat deloc cu centura culturalã, ci mai degrabã cu cea financiarã. Dacã Ministerul Culturii este lãsat drept moştenire unei nulitãţi etno-culturale se înţelege cã poporului român i se ia treptat porţia de educaţie şi culturã. Motivul e uşor de ghicit: un popor needucat şi incult poate fi uşor manevrat potrivit pohtelor netrebnicilor ajunşi la Putere.
Udemeriştii n-au nicio tangenţã cu promovarea şi respectarea culturii româneşti
Doamna propusã pentru minister conduce organizaţia de femei a formaţiunii maghiare care se vrea partid – dar nu-i decît un bîzdîc cu pretenţii şi bucluc în Guvern -, este preşedinte al Comisiei senatoriale pentru drepturile omului, culte şi minoritãţi. Potrivit biografiei de pe site-ul Senatului a fost întreprinzãtor, asociat la o firmã din Oradea, director executiv şi director general în cadrul unei companii. În anul 2000 a devenit consilier local şi apoi viceprimar al Oradiei, unde s-a ocupat de coordonarea Direcţiei economice, Administraţia patrimoniului imobiliar şi Administraţia social comunitarã. Tipic politicii româneşti: un cumul de funcţii pompoase, fãcãtoare de bani pentru posesor şi de nimicuri pentru societate. Extrem de multe gravitãţi ne-a livrat clasa politicã din România! Multe a mai pãtimit şi pãtimeşte poporul român de pe urma ei şi tot mai mulţi duşmani trag cu dinţii de cultura, istoria şi identitatea româneascã. Dupã cum putem constata, la Ministerul Culturii din actualul guvern, „multã minte nu se cere, prost sã fii, sã ai putere”. Udemeriştii n-au nicio tangenţã cu promovarea şi respectarea culturii româneşti. Aşadar, sã ne bucurãm cã doamna propusã pentru Ministerul Culturii, care are un trecut gravat în probleme şi nu vorbeşte bine limba româna, a fost anchetatã de D.N.A. pentru abuz în serviciu şi conflict de interese, pentru cã în 2006, pe cînd era viceprimar al municipiului Oradea, dar şi membru în Consiliul de Administraţie al Fundaţiei Partium, ce funcţioneazã pe lîngã formaţiunea udemereului din Bihor, a aprobat închirierea cãtre aceastã fundaţie a unui imobil din centrul oraşului. Printr-o minune, însã, dosarul a fost clasat definitiv la Secţia de Urmãrire Penalã şi Criminalisticã a Parchetului General, pe 8 iulie anul acesta, cu puţin înainte ca doamna în cestiune sã fie propusã oficial pentru cele douã portofolii lãsate moştenire de Kelemen Hunor, începînd cu 1 august.
Farsa cu bipezii i-a adus popularitate
Orizontul cultural neobişnuit al doamnei Rozalia îi permite o excelentã schilodire a limbii române şi a înţelesului acesteia, fapt ce a dus în 2010 la o cãzãturã straşnicã în plasa unui jurnalist. Farsa cu oamenii bipezi, mîndria sa, i-a adus popularitate şi a fãcut înconjurul României prin intermediul radioului, apoi prin presa scrisã. Cînd jurnalistul Buzdugan s-a recomandat drept reporter la Realitatea TV, care vrea sã facã o emisiune în Oradea despre copiii bipezi, luatã prin surprindere, viceprimãriţa Rozalia, responsabilã cu problemele sociale, a confundat bipezii cu cerşetorii şi a acceptat încîntatã sã participe la emisiunea despre umblãtorii în douã picioare. Doamna Biro l-a asigurat pe Buzdugan cã „majoritatea copiilor bipezi din Oradea provin din alte localitãţi şi cã pe strãzile din municipiu abia dacã pot fi gãsiţi unul sau doi, pentru cã Poliţia Comunitarã i-a ridicat aproape pe toţi.” Mamã a doi copii, viceprimãriţa a spus cã nu are niciun biped în familie. Brovo, doamnã! Asta da culturã generalã!
Vai de mine, Lazlo Tökes are dreptate!
În plus, doamna se bucurã din anul 2000 de atitudinea criticã a agentului cu sutanã, Lazlo Tökes, fost preşedinte de onoare al udemere, care a afirmat cã organizaţia menţionatã este „un partid etno-business, care nu face decât sã asigure înflorirea afacerilor propriilor lideri, atât cu forinţi de la Guvernul Ungariei, cât şi cu lei de la Guvernul României, iar doamna Rozalia împreunã cu liderul udemere Bihor, Alexandru Kiss şi cu preşedintele executiv al organizaţiei judeţene, deputatul Szabo Odon, conduc Fundaţia Mecena, care a deturnat 1,3 milioane forinţi, oferiţi la finele anilor 1990 de Guvernul de la Budapesta pentru construirea Centrului Cultural «Ady Endre» în judeţul Satu Mare, folosind doar o parte din bani pentru construirea la Oradea a unui «centru de petreceri» şi neputînd justifica cheltuirea a 1,2 milioane de forinţi.” Pentru prima datã în cariera sa deviantã îi dau dreptate lui Tökes. Dacã pesediştii acceptã tot ce le vîrã udemeriştii sub nas pentru ministere şi alte funcţii bãgãtoare de bani în cont, înseamnã cã sînt extrem de disperaţi pentru obţinerea de voturi şi vor unge la Ministerul Culturii noastre o „bipedã”, citînd din vasta culturã a viitoarei doamne ministru, demnã de Olimpiada Penalilor.