Anatomia unui farceur

Este vorba de Victor Ponta. Din câte se pare, dincolo de politician nu se întrezãreşte mare lucru: vreo substanţã ceva, vreun profesionist, mãcar în domeniul de competenţã. Rãu-voitorii ar spune cã nu se întrezãreşte chiar nimic. Iar analişti bãseştieni precum Cosmin Guşã spun cã nu numai cã nu se întrezãreşte nimic, dar se vede doar pericol, în lipsa de consecvenţã şi principii.
Cui i-ar folosi un asemenea preşedinte, mereu adaptabil, fãrã o fibrã bunã sau rea pe care sã o identifici din tot noianul de adevãruri sau de minciuni. Unde va fi predictibilitatea, pentru cã la un asemenea profil de politician îţi poate pune oricând pe masã surpriza şi te poate minţi cu seninãtate, cã nu ai fost atent când a fost anunţat meniul pentru cei cinci ani de mandat sau patru ani de guvernare. Vezi cazul milionului de locuri de muncã, prins în meniu, dar cineva a rupt foaia între timp şi o îndeasã sub fund. Probabil cã sub fundul premierului şi va fi scoasã la ivealã din nou de duşmanii politici, când se va decide sã candideze la Cotroceni. Pot fi şi alte multe exemple.
Ponta este din pãcate doar un politician şi s-ar puea sã nu fie nici mãcar unul de top, ci doar un oportunist politic. Vezi modul în care şi-a construit cariera politicã sau mai degrabã ascensiunea politicã la umbra lui Adrian Nãstase. Iar la umbra marilor ce o fi nu cresc deloc alţi mari, ci doar nişte liane sau alte agãţãtoare. O fi premierul doar o lianã sau prin retezarea lui Adrian Nãştase are şansa de a deveni mãcar un stejar, dacã nu cumva un gorun.
Dacã a stat prea mult la umbrã, chiar şi cu Nãstase retezat din soare, Ponta nu mai are şanse sã devinã un politician cu vânã şi un arbore, ci va rãmâne la stadiul de fir care s-a înãlţat prea repede şi nu are baza necesarã de a sta singur drept. Îi mai pune socrul Sârbu câte o crãcanã. Cei din PSD vor sã promoveze un om prea sidefiu la Cotroceni şi probabil cã pentru România nu este cea mai bunã opţiune. Cine ştie ce îl mânã pe Ponta în luptã şi de ce e capabil? Mãcar de la dinozaurii care au fost pânã acum la Cotroceni nu avea lumea aşteptãri prea mari. De la Victor Ponta nici nu ai idee de unde o sã te lovescã nenorocirea sau fericirea. Cred cã ar putea sã vorbeascã prieteneşte cu americanii şi sã îi laude şi sã spunã cã sunt cei mai buni prieteni, apoi sã procedeze la fel şi cu oficialii chinezi sau ruşi, dupã care sã îi critice pe toate laturile. Un caracter labil şi laş. Ori asta e diplomaţie de râmã şi nu fler, fibrã şi viziune politicã.
Victor Ponta a fãcut foarte multe gafe politice în materie de politicã externã: cu americanii, cu ruşii, cu chinezii. Mãcar Bãsescu a rãmas conectat la Marele Licurici American de la început pânã la sfârşit şi nu a pendulat între chinezi şi ruşi. Aici, Bãsescu a emanat un aer de predictibilitate. La fel şi Emil Constantinescu. Despre Iliescu nu e cazul, pentru cã jumãtate din inimã va aparţine pânã la moarte Moscovei. Despre Victor Ponta nu se poate spune nimic: e pisic la întâlnirile cu oamenii mari şi care îl complexeazã, iar în public devine zmeu şi ironic – devine adult.
Premierul are în continuare un comportament de adolescent care aşteaptã sã îi sufle mereu cineva ce sã spunã la oral sau ce sã scrie la extemporalul politic. Victor Viorel, cum îi spune Bãsescu, nu a ieşit din sfera de influenţã a greilor din PSD: Rus, Sârbu, Hrebenciuc şi alţii. Cred cã e mai politician Vanghelie decât Victor Ponta. Ştie când sã iasã şi când sã tacã. Victor Ponta e mereu ironic, când nu mai are argumente şi chiar trece la jignirea adversarului. Minciuna e bunã, dacã e spusã cât mai credibil, dar nu poţi sã câştigi mereu premiul Oscar cu aceleaşi trucuri de actor de mâna a doua, care relateazã, nici mãcar interpreteazã, aceleaşi glume afumate, din acelaşi scenariu prea de prompter şi mai puţin inspirat din realitãţile cotidianului crud.
Victor Ponta are timp sã înveţe în cei cinci ani la Cotroceni, dar parcã 25 de ani au fost suficienţi pentru experimente. Alţii ar spune cã plecarea lui Ponta la Cotroceni ar fi o şansã pentru România de a avea un premier priceput la economie şi la finanţe şi nu un amator care repetã ce îi spun alţii şi care nu e în stare sã îşi aleagã specialiştii pe anumite domenii, ci foloseşte în primul rând, ca principal criteriu de selecţie, amiciţia sau prietenii de club, de la TSD: cadouri între copii de bani gata. Cine îl poate învinge pe Victor Ponta? Nimeni. Poate doar o prezenţã masivã a electoratului la urne, de peste 50%. Cam greu de crezut.