Un divorţ celebru, sfîrîiala unui primar şi taxa pe aer

În patul conjugal al relaţiei transatlantice germano-americane s-au strecurat ani de-a rîndul neîncrederi şi infidelitãţi. Ucenicii lui Sam au fãcut-o de oaie, motiv pentru care şefului rezidenţei C.I.A. din Berlin i s-au pus în braţe hotãrîrea de divorţ, plapuma, valiza cu ocheane şi a fost expulzat la mama lui. Purtãtorul de cuvînt al guvernului german, Steffen Seibert a cerut reprezentantului serviciilor secrete americane din ambasada Statelor Unite ale Americii sã pãrãseascã Germania. America a spionat Germania din aceleaşi motive pentru care un soţ ar pune un detectiv particular pe urmele soţiei presupus infidele. Se prea poate ca Angela Dorothea Merkel, iritatã de binoclul indiscret al C.I.A. sau de faptul cã Germania nu este parte a cercului de încredere maximã, care reglementeazã o colaborarea strategicã între serviciile de informaţii ale ţãrilor vorbitoare de limbã englezã, SUA, Canada, Marea Britanie şi Australia, sã dea semnalul unui marş antiamerican…
O resuscitare a vechii Europe?
Sã fie expulzarea vinovatului masca unei declaraţii de putere? Poate cã Germania, extrem de puternicã acum, vrea sã aleagã şi altceva decît „Vestul Sãlbatic”… Sau poate faptul cã, de ceva vreme, Ţarul şi Cancelarul se gîndesc neîncetat unul la altul şi la cît de avantajoasã ar fi fascinaţia apropierii. O alianţã Germania-Rusia ar fi o piesã de teatru tragicã pentru viitorul Europei. Reeditarea Pactului Hitler-Stalin, de acum 75 de ani – necondamnat, nereclamat şi neanulat, încã, de România – n-ar mai mira pe nimeni, ar fi un act „politically incorrect” în contextul actual. Instabilitatea germano-americanã s-a accentuat din 2003, an în care Berlinul s-a depãrtat de politica şi acţiunea Statelor Unite ale Americii în campania militarã din Irak, blocînd, în plus, obţinerea unui mandat din partea O.N.U. şi a N.A.T.O. De la aceastã bornã, alianţa politicã între cele douã mari puteri a început sã scîrţîie. Scandalurile de spionaj american din Europa (cazul Snowden şi Victoria Nuland, cu dispreţul şi înjurãturile telefonice la adresa U.E., ascultarea convorbirilor cancelarului şi alte „performanţe diplomatice” americane) sã fi fost picãturile ce au umplut paharul, au deranjat şi obligat Berlinul sã ia mãsura expulzãrii?
„Spionajul din partea prietenilor este inacceptabil” a declarat cancelarul german. Poate fi luatã în calcul şi o resuscitare a vechii Europe (Franţa – Germania), care doreşte sã stea ceva mai deoparte de „valorile” americane şi despre o nouã Europã (ţãrile Europei Centrale şi de Est), la dispoziţia Americii. Am vãzut cu toţii diferenţa dintre reacţia Germaniei şi cea a Americii în timpul crizei din Ucraina. Moderaţie, reţinere şi dialog din partea Berlinului şi activitate intensã pe teren din partea Washington-ului.
Invit D.N.A-ul sã meargã în excursie la primãriile comunale
Pentru cã e vara în toi şi vacanţele ne fac cu ochiul, dincolo de corupţie şi manipulare ne rãmîne echilibrul nostru şi e musai sã ne relaxãm, nu înainte de a-i închide în debara pe magiştrii noştri politicieni, care ne-au arãtat tot timpul cã a face politicã înseamnã a se înregimenta în clanurile mafiote, a se opinti din greu pentru a-şi ţine fotoliu lipit de fund şi a-şi spori zestrea „famigliei”. N-am fost în stare sã le arãtãm uşa la timp, sã-i lãsãm sã-şi ia pastilele de cap, ca sã nu se mai creadã nemuritorii care pot rezista la infinit în nãmolul mlaştinilor. Muncã, muncã, dar avem şi dreptul la relaxare, motiv pentru care, invit politicos D.N.A-ul sã meargã în excursie la primãriile comunale. Nu de alta, dar în aceste zone greu de controlat, primarii, viceprimarii, poliţiştii şi perceptorii fac legea dupã urechea lor. Pentru cã tot le-au fost mãrite lefurile sãrmanilor primari, de parcã ar sãpa cu hîrleţul şanţuri de canalizare sau ar împrãştia prundişul pe uliţe, sã vedem ce vrãji au mai fãcut unii dintre ei pe banii contribuabililor. Primarul Sfârela din Gilãul de Cluj a fãcut şi el o sfîrîialã demnã de un atentat la liniştea publicã. O investiţie inutilã de care localnicii nu sînt încîntaţi! Un fel de comuna arde şi primarul îşi cumpãra ceas cîntãtor. Drumurile comunei nu sînt toate asfaltate, unele gospodãrii n-au curent electric, sãtenii au camera de protocol printre buruieni în fundul grãdinii, iar domn Sfîrlea le-a adus sãtenilor „o belea cîntãtoare pe cap”, pentru cã, zice el, „dã o notã de modernism”. Maşinãria din faţa primãriei cîntã o melodie diferitã la fiecare orã, indicã temperatura aleşilor locali, aşadar adio linişte în comunã! Vacile vor fi mulse la ora exactã, pe muzicã. Cu banii daţi pe ceas, adicã, zece mii de euro, ar fi putut aduce o porţiune de canalizare în comunã sau i-ar fi scãpat pe localnici de noroiul uliţelor. Ca sã-şi tragã vîrtos partea, primarii au tot fãcut parcuri la sate, unde gospodarii îşi pasc vacile, bazine de înot, sãli de sport, stadioane de sute de milioane de euro pentru bieţii bãtrîni sprijiniţi în toiag sau de stîlpul porţii în aşteptarea umilei pensii. Trãiascã invenţiile primarilor pentru a deturna drumul banilor din uliţa glodoasã spre vilele personale!
Taxa pe aer a intrat în scenã
Sînteţi asediaţi de taxe? Se poate şi mai rãu. Prima taxã pe aer, din lungul şir de taxe absurde, a intrat în vigoare în Venezuela, ţara care deţine cele mai mari resurse de petrol din lume, dar concomitent se confruntã cu o crizã a hîrtiei igienice şi a zahãrului. Taxa a fost impusã pe Aeroportul internaţional Maiquetia din Caracas, un aeroport în care wc-urile n-au apã, iar cîinii vagabonzi mişunã printre pasageri. Cãlãtorii care intrã în terminalul aeroportului vor plãti de acu înainte 127 de bolivari, echivalentul a 20 de dolari. Oficialii din Caracas afirmã cã taxa pe aer va acoperi cheltuielile unui sistem sofisticat de ozonizare şi purificare din reţeaua de aer condiţionat a aeroportului, fiind singurul aeroport din America de Sud şi din zona Caraibelor care foloseşte o asemenea instalaţie ce protejeazã sãnãtatea cãlãtorilor, eliminã bacteriile şi odorizeazã clãdirea. Dupã instituirea taxei pe aer reacţia publicului a fost de nemulţumire şi furie, catalogînd mãsura ca o disperare a conducerii aeroportului în urma crizei de bani, dupã ce mai multe companii aeriene şi-au suspendat zborurile spre Caracas, din cauza unei dispute financiare cu Guvernul Venezuelei. Primul pas a fost fãcut. Nu va trece prea mult şi taxa pe aer va infecta în mod absurd omenirea. La noi, taxa pe apa de ploaie face ravagii, cred cã de aceea nu se îndurã specialiştii în tehnologia ploilor sã apese butonul „oprit”. Sã nu uitãm cã americanii ne-au adus astfel de „utilaje” sofisticate pe teritoriul Ţãrii.
Maria Diana Popescu, Agero www.agero-stuttgart.de