Moto: “Carte frumoasã, cinste cui te-a scris. (T. Arghezi)
Poporul nostru este un popor foarte înzestrat, cu oameni cunoscuţi şi apreciaţi în toatã lumea, însã un neam de oameni nefericiţi care a plãtit tribut de sânge, prin asasinate, în ţarã sau peste hotare, începând din evul mediu şi pânã în vremurile noastre.
Şi sã amintim câteva: Miron Costin este asasinat din ordinul domnitorului Constantin Cantemir când se întorcea de la înmormântarea soţiei sale. Dimitrie Cantemir, cel care face trecerea de la cronicã la istorie, mare învãţat şi domnitor al Moldovei, nu a şters crima tatãlui sãu, oricât s-a strãduit. Numeroşi scriitori, muzicieni, oameni de valoare au fost îngropaţi în pãmânt strãin, obligaţi sã fugã din ţarã din cauza persecuţiilor. Îi amintim pe A.I.Cuza, Nicolae Bãlcescu, Mircea Eliade, George Enescu, C. Brâncuşi, Emil Cioran etc. sau I.L.Caragiale care s-a autoexilat spre sfârşitul vieţii şi a murit în Germania; Mihai Eminescu a fost ucis de cãrãmida unui nebun, George Cãlinescu a fost umilit, fiind dat afarã de la catedrã şi înlocuit cu un medic I. Vitner şi lista ar putea continua.
“În cetatea dreptãţii poţi fi ucis: învins însã, nu.”
Iatã unul din multiplele adevãruri în care credea marele savant român Nicolae Iorga. Şi aşa a fost: criminalii legionari l-au ucis, însã nu l-au învins. Ce mare blestem pe acest popor sã plãteascã atât de scump libertatea de a gândi şi de a fi Oameni. Aceastã oribilã crimã n-o va ierta poporul nostru, n-o vor ierta popoarele lumii, fiindcã Iorga a fost un savant paşoptist de talie universalã.
Am mai citit şi alte cãrţi scrise de neobositul autor Virgiliu Tãtaru, dar aceastã carte a fost scrisã cu ochii în lacrimi. Şi cum sã fii indiferent la o crimã de proporţii care acuzã peste timp? Autorul cãrţii reuşeşte sã redea foarte amplu figura marelui savant Nicolae Iorga, un adevãrat fenomen al întregii culturi –istorie, literaturã, oratorie, publicisticã, activitate politicã, creaţie ş.a. A fost o veritabilã enciclopedie prin tot ceea ce a fãcut pentru binele omenirii.
Numele lui se leagã şi de judeţul nostru. A înfiinţat numeroase reviste, a apãrat în Parlamentul României ideea de Patrie şi Popor, îndreptându-şi speranţa spre clasa ţãrãneascã. În primul rând a sprijinit ideea de ridicare a omului simplu la culturã, ideea de dreptate, adevãr şi apãrarea clasei de mijloc, instaurarea libertãţii ţãrii. Credea puternic în poporul nostru şi îi condamna iremediabil pe duşmanii lui în cuvântãrile sale. Şi nu l-au iertat. A plãtit cu viaţa pentru curajul de a trãi cinstit, nepãtat şi drept ca bradul în munte. Urmele lui Iorga se gãsesc şi în oraşul nostru, legat de studiul mânãstirii ca edificiu de culturã. Dar mai ales numele lui se leagã de localitãţile Baia de Aramã, Vânju Mare, Pãtulele. A încurajat apariţia presei şi a sprijinit-o sã devinã cunoscutã. Este cunoscutã activitatea sa la “Ramuri”, “Noua Revistã Românã”, “Neamul Românesc”, “Neamul Românesc pentru Popor” etc.
Autorul cãrţii reuşeşte sã impresioneze cititorul pentru cã personalitatea lui Nicolae Iorga este înfãţişatã nu numai cu mintea, dar şi cu trãirile sufleteşti, cu toate sentimentele de admiraţie şi iubire faţã de erou. Asasinii sunt condamnaţi cu vehemenţã ca autori ai unei crime abominabile în faţa întregii lumi. N. Iorga nu era numai al nostru, ci al întregii lumi. La moartea lui numeroase Academii şi-au coborât steagul în bernã. Citim “şi destinul a vrut ca N. Iorga – întruchiparea cea mai purã a românismului, mintea atotcuprin-zãtoare, energie vulcanicã şi geniu între geniile omenirii – sã fie prins în acest vârtej ucigãtor al instinctelor dezlãnţuite”. La fel ca toţi românii “mehedinţenii trãitori pe pãmântul unde s-a plãmãdit neamul nostru – au datoria sã pãstreze neîntinat cultul pentru marele şi inegalabilul NICOLAE IORGA”(pag.175 ).
N. Iorga a fost un geniu universal, inegalabil al întregii omeniri. “Nicolae Iorga a fost un bãrbat providenţial al neamului nostru, un genial şi profund gânditor, un optimist care magnetiza masele şi lãsa reflecţii de o frumuseţe şi înţelepciune ce se impun, pentru eternitate, conştiinţei publice” (pag.158).
Autorul cãrţii îi subliniazã genialitatea în toatã activitatea gândirii şi creativitãţii umane: “N. Iorga a fost nu numai un fondator şi conducãtor de ziare şi reviste, cel mai mare publicist al vremii sale, un uriaş şi de excepţie istoric, un strãlucit literat, un prestigios dramaturg şi traducãtor, teoreticianul curentului sãmãnãtorist, dar şi un talentat şi sensibil poet”.(pag.152).
Domnul Virgiliu Tãtaru ne reproduce poezia: “Brad bãtrân” scrisã în acele zile triste cu o presimţire a destinului tragic ce i se pregãtea. Autorul vibreazã de admiraţie pentru N. Iorga şi-l numeşte “Apostol al neamului românesc… un polivalent titan al culturii noastre.”
Deşi a scris numeroase cãrţi despre oameni de seamã din cultura noastrã, în niciuna autorul nu pune atâta suflet şi pasiune. Se vede o participare sincerã şi o revãrsare de sentimente de admiraţie fãrã limitã. Consider cã este o datorie a oricãrui intelectual sã-şi procure aceastã minunatã carte. În ce ne priveşte îi acordãm toatã consideraţia, mai ales cã Nicolae Iorga este o personalitate pe nedrept insuficient cunoscutã şi studiatã de conaţionalii sãi.
PROF. DUMITRU BÃDESCU, STREHAIA – MEHEDINŢI
