Cu Traian Bãsescu, am ajuns aproape la saturaţie. Am obosit sã constat ce blocaj imens creazã acest cetãţean, sãptãmânã de sãptãmânã – la nivelul întregii societãţi, practic - prin intervenţiile sale diverse (conferinţe de presã, declaraţii, interviuri etc.) , la ore, nu-i aşa, de maximã audienţã. Intervenţii în care dumnealui nu traseazã cine ştie ce directive pentru mersul înainte al societãţii româneşti, ori, şi mai bine, pentru scoaterea ţãrii din crizã, ci îşi mai verificã disponibilitãţile de… jucãtor. Jucând, evident, geamparaua pe nervii şi pe sufletul nostru, aşa cum ştie el mai bine.
Am privit şi eu, ca tot românul interesat de ceea ce mai înseamnã „politicã la vârf” în ţara asta, discuţia tip radio-şanţ dintre Traian Bãsescu şi unul dintre emulii sãi cei mai fervenţi de datã recentã, Ion Cristoiu, difuzatã de postul etern-cotrocenist B1TV. O primã observaţie: prin improvizatul studio de la Palatul Cotroceni, acolo unde a fost luat interviul, circula lumea ca la garã, care cum voia şi pe unde voia, mai rãu ca pe la televiziunile provinciale aflate la început de drum. O a doua observaţie: preşedintele a venit cu secretarã, cu documente (stenograme etc.), ca sã fie cât mai credibil cu putinţã în tentativa de a-l pune într-o posturã mai mult decât incomodã pe liderul PSD, Victor Ponta. Sugestia probabil cã i-a dat-o Ion Cristoiu, personaj mult prea hârşit prin nãravurile presei de azi, de ieri, dintotdeauna, ca sã nu-l bãnuim de malversaţiuni de acest gen – dar acest lucru are mai puţinã importanţã, cei doi fiind, în opinia mea, din acelaşi aluat.
Acum, despre Victor Ponta, victima de ultimã orã a lui Traian Bãsescu. Cititorii mei ştiu nu numai cã nu mã topesc de dragul liderului social-democrat, dar am şi serioase rezerve legate de ponderea, de valoarea lui ca om politic. În mai multe rânduri, am afirmat chiar cã Ponta, alãturi de Geoanã, este, în cea mai semnificativã mãsurã, vinovat de declinul PSD din ultimii şase-şapte ani. Nu mai insist asupra motivelor, ele sunt bine cunoscute de toatã lumea. Pentru orice privitor, chiar şi pentru cel mai puţin avizat, la evenimentul mediatic menţionat mai sus apãrea limpede sensul demersului diversionist al lui Traian Bãsescu: Opoziţia actualã este una demagogicã şi populistã, prin urmare incapabilã sã gestioneze problemele grave ale ţãrii. Dovada? I-a oferit liderului acesteia, Ponta, postul de premier şi el a refuzat-o. Ce dovadã mai elocventã a neputinţei, nepriceperii, a lipsei de responsabilitate? Pãi, chiar aşa! Sã-ţi punã ditamai preşedintele postul de premier pe tavã şi tu sã dai bir cu fugiţii? Cum sã mai ai îndrãzneala de a te gândi cã vreodatã ai putea sã pretinzi o înaltã funcţie în Statul Român? Numai cã, spre deosebire de alte dãţi, scenariul diversiunii bãsiste era cusut cu aţã de un alb mult prea strãlucitor pentru a nu fi observat de la cinci poşte. Vorba cuiva, când te uiţi de departe, zici cã-i prost (scenariul!), însã, dacã te-apropii, te convingi. Scenariul era prost fiindcã nu era credibil. Din mai multe şi binecuvântate motive. Unu: Traian Bãsescu declarase, anterior, repetat cã, nici mãcar în cazul câştigãrii alegerilor de cãtre USL nu va nominaliza un premier din partea Opoziţiei; acum nu era vorba nici mãcar de aceastã eventualitate. Doi: Victor Ponta venise la Cotroceni însoţit de ceilalţi doi lideri ai USL; de cât tupeu şi de câtã nesimţire ar fi trebuit el sã dea dovadã ca sã primeascã oferta Bãsescului de faţã cu partenerii de alianţã? O sã ziceţi cã, la noi, e posibil orice. Da, aşa e, Ponta e capabil şi de astfel de gesturi (a se vedea dezicerea de Geoanã şi de Nãstase) dar parcã nici în halul ãsta! În plus, se pare cã Bãsescu l-a subestimat pe „micul Titulescu” dacã şi-a putut închipui cã acesta şi-ar compromite cariera politicã, aceea care e, acceptând o funcţie, precum cea de premier, fãrã sã aibã sprijinul parlamentar necesar. Ar mai fi şi pãrerea absolut contrariantã, în timp, a lui Bãsescu despre Victor Ponta, care a fost, pe rând, imatur, copilot (personaj de rangul al doilea, adicã), apoi, reevaluat, „preşedinte de partid demn de luat în seamã”, cu un discurs echilibrat (apropo de discursul cu o ambiguã tonalitate al acestuia la învestirea lui M.R.Ungureanu!), pentru ca acum sã se poatã concluziona cã e lipsit de responsabilitate. Este totul cât se poate de clar, nu? Nu mai insist aici asupra altor detalii din jegosul interviu. Cei care îşi mai fãceau, însã, iluzii în legãturã cu Bãsescu, probabil cã s-au lãmurit definitiv.
