„Arta de a face bani”

Ce face românul când nu mai are bani şi la schimbul valutar e-nchis? Proiecte, ori pe bani europeni, ori pe banii guvernului, darnic din cale-afarã cu unii care ştiu sã profite de naivitatea lui. Un astfel de proiect se numeşte „Arta meşteşugarilor români şi cântece la Ponoarele”, şi a avut loc la Ponoarele sâmbãtã, 7 iunie a.c., în organizarea Asociaţiei S.I.R.A. – Societatea de Integrare Româneascã şi Avangardã.
Ponorenii, şi nu numai, erau invitaţi sã admire (sic!) produse tradiţionale româneşti în cadrul unei expoziţii, sã deprindã (culmea!) arta picturii în cadrul unui atelier de picturã icoane pe sticlã şi sã se bucure de scenetele cu Pãcalã şi ai lui. Asta cu Pãcalã şi Tândalã a fost, dincolo de toate, cam deplasatã din toate punctele de vedere, limbajul folosit de respectivii fiind utilizat în unele cazuri de manelişti sadea.
Între orele 1200 şi 1900, când tot ponoreanul este la muncã, deci lipsa publicului s-a fãcut simţitã din plin, a avut loc un program folcloric, susţinut de Narcisa Bãleanu, Ansamblul “Liliac de la Ponoare”, Ansamblul Folcloric „Rozele Calafatului”, Ansamblul Folcloric “Crãiţele” Maglavit, Ansamblul Folcloric „Ion Şerban” din Işalniţa, dar şi de elevii Liceului de Artã „I.Şt.Paulian”. Seara de muncã pe „altarul de piatrã” de la Ponoarele s-a încheiat cu un concert special Sore.
Dincolo de faptul cã evenimentul a fãcut parte din proiectul „Circuitul turistic în complexul carstic Ponoare” finanţat prin Programul Operaţional Regional 2007-2013, Axa Prioritarã 5: „Dezvoltarea durabilã şi promovarea turismului”, Domeniul Major de Intervenţie 5.3: „Promovarea potenţialului turistic şi crearea infrastructurii necesare în scopul creşterii atractivitãţii României ca destinaţie turisticã”, Operaţiunea: „Dezvoltarea şi consolidarea turismului intern prin sprijinirea promovãrii produselor specifice şi activitãţilor de marketing specifice” se cuvin fãcute câteva precizãri: o asociaţie de care n-a auzit mai nimeni promoveazã arta meşteşugãreascã şi tradiţia în Ponoarele, în timp ce mehedinţenii noştri „promoveazã”, probabil, pleşkaviţa la Tekijanka. N-am înţeles, totuşi, ce-a cãutat vicele Aladin Gigi Georgescu şi primarul Georgicã Pãtraşcu la o asemenea şuşanea, bunã de „spoit tingirile” unora şi altora întru cãutarea arealului zonelor de interes turistic şi promovarea lor în miros de bere şi fum de grãtare.
De ce nu are Consiliul Judeţean un organism care sã se ocupe de promovarea turisticã a judeţului şi de strângerea, laolaltã, a meşteşugarilor locali? E mai „dulce” pâinea servitã din Capitalã de aceşti integralişti români în avangardã? Depinde pentru cine, şi în ce scopuri…