PSD-ul a reuşit încã o datã sã trânteascã uşa în nas celorlalte partide. Lucru surprinzãtor de altfel, fiind deja dupã doi ani de guvernare în care principalele probleme ale românilor, locuri de muncã, salarii, fiscalitate etc. nu s-au ameliorat deloc. Din contrã, cel puţin pe Severin este clar cã în perioada urmãtoare aceste probleme se vor înrãutãţi prin intrarea în reorganizare a R.A.A.N.-ului.
Cum se explicã atunci acest scor de 51% obţinut de PSD Mehedinţi?
În primul rând, prezenţa la urne pe Mehedinţi a fost destul de mare, judeţul intrând în top 3 pe ţarã. Dacã la alegerile trecute este cunoscut faptul cã Stãnişoarã, apoi Duicu au pus presiune pe oameni sã iasã la vot (în cazul salariaţilor R.A.A.N. li s-a spus cã a doua zi dupã alegeri vor intra cu buletinul pe poarta unitãţii pentru a vedea dacã au votat), de data asta nu au mai existat aceste presiuni. Marius Screciu şi Aladin Georgescu nu au nici puterea nici influenţa sã facã astfel de presiuni. Poate cã la sate situaţia este puţin alta pentru cã depinde de primari, dar oraşul a fost scutit de data aceasta de mafiile cu care am fost obişnuiţi. Pur şi simplu, din civism, din revoltã sau cine mai ştie de ce, oamenii au ieşit la vot.
Puterea de sancţionare a electoratului
Pentru a vorbi despre acest lucru aş face apel la memoria celor care voteazã deja de vreo 18 ani. Îmi aduc aminte de entuziasmul cu care PDSR-ul a fost înlãturat de la guvernare în 1996. Alianţa de atunci (PN, PNL, PD) a zdrobit activul pedeserist. Din pãcate, programul lor de guvernare a eşuat lamentabil şi toate speranţele românilor au fost nãruite. Drept urmare, la alegerile din 2000 principalul partid al alianţei, PNŢCD-ul, a dispãrut definitiv de pe scena politicã, fiind astfel sancţionat de electorat, iar PNL-ul şi PD-ul abia s-au fãcut vãzute.
Dezamãgiţi crunt de alianţa în care îşi puseserã toate speranţele şi nedorind întoarcerea pedeseriştilor la guvernare, electoratul anului 2000 a fost cât pe aici sã propulseze pe prima poziţie PRM, partidul extremist al lui Vadim Tudor, sancţionând astfel întreaga clasã politicã. În anul 2004 PRM-ul este şi el sancţionat electoral, abia intrând în parlament şi dispare definitiv de pe scena politicã la finalul celor 4 ani.
Anii electorali 2004 şi 2008 au fost ani mai ciudaţi deoarece, deşi PSD-ul a câştigat alegerile ca numãr de voturi, au pierdut de fiecare datã prima poziţie în stat, fapt ce a dus la formarea guvernelor prin alianţã de partide, dupã placul preşedintelui.
În urma scrutinului din 2008, niciun partid nu a mai reuşit sã obţinã o majoritate. Deşi alianţa dintre PSD şi PC a obţinut puţin mai multe voturi decât PD-L, cel din urmã a obţinut puţin mai multe mandate decât prima datoritã sistemului de vot cu distribuire proporţionalã a mandatelor, fapt ce a condus la nişte rezultate contraintuitive.
Între 2008 – 2012 PD-L se aflã singur la guvernare şi cu toate cã baronii locali iau în stãpânire tot ce mşicã în judeţe şi par a controla absolut tot, de la locurile le muncã pânã la micile afaceri private, la alegerile parlamentare de la finalul anului abia reuşesc un scor de 16%, cu douã procente mai mare decât partidul de televizor al lui Dan Diaconescu. ªi de data aceasta, cu toate presiunile pe care le-au fãcut, dupã toate laudele şi realizãrile pe care încercau sã le prezinte, electoratul îi trimite aproape de exilul scenei politice. Sã nu uitãm cã dacã nu ar fi beneficiat de acelaşi sistem de redistribuire care i-a ajutat în 2008, PD-L (ARD cum s-au numit atunci), nici nu intrau în parlament.
Orice ar crede politicienii, electoratul vede dincolo de vorbe
Cei care trãiesc din politicã au o viziune deformatã asupra realitãţii. Au impresia cã, cu cât controleazã mai mult, cu atât sunt mai apreciaţi. Trãiesc cu impresia cã dacã stãpânesc afacerile sau locurile de muncã dintr-un oraş, stãpânesc tot. Nimic mai greşit, deoarece nu deţin decât o putere efemerã care va fi sancţionatã cu primul vot. Ei nu sunt nişte lideri pe care sã-i urmezi din convingere, ei nu devin decât nişte viitori puşcãriabili.
Rezultatul acestor alegeri poate fi interpretat şi ca o conştientizare de cãtre electorat a “sursei problemei”. Instinctiv, de fiecare datã, electoratul a înlãturat “defectul”. Din pãcate pentru noi, însã, de cele mai multe ori partidele nu ne dau de ales decât sã înlocuim un “defect” cu alt “defect”, cum a fost în cazul alegerilor locale când la consiliul judeţean am avut de ales între Stãnişoarã şi Duicu.
Pentru a ne explica aceastã selecţie a electoratului, am putea lua drept exemplu R.A.A.N.-ul. De ce când vorbim de politica localã, tot la trei cuvinte pronunţãm R.A.A.N.? Nu existã campanie electoralã în care sã nu fie exploataţi acei oameni şi aproape cã nu este emisiune tv. fãrã sã fie adusã în discuţie aceastã temã. Este, într-adevãr, una din principalele probleme ale oraşului, ale judeţului. Dar, politica se mãsoarã în voturi iar nevoia politicienilor de voturi i-a împins sã-i exploateze pe acei salariaţi, sã-i facã sã creadã cã fãrã sã-i voteze pe ei nu se poate trãi.
Chiar dacã aceastã campanie electoralã era pentru europarlamentare, avea deci un cu totul alt subiect, unii politicienii nu s-au sfiit sã aducã iarãşi în discuţie tema R.A.A.N.-ului. Ca şi când problema apei grele urma sã fie dezbãtutã în parlamentul european! Foşti miniştrii ce au înscãunat directorii care au pus pe butuci regia, veniserã acum sã se laude şi sã discute acest subiect. De asta spun cã politicienii trãiesc în altã lume. Dacã ei cred cã oamenii uitã uşor sau nu ştiu ce se întâmplã în realitate, fac o mare greşealã! Ei, uite cã salariaţii R.A.A.N., oamenii în general, ştiu sã citeascã dincolo de cuvintele lor atent alese.
Deocamdatã, PSD-ul a ieşit bine în aceste alegeri. Poate cã tocmai curãţenia pe care a fãcut-o DNA-ul în judeţ i-a adus acest scor. Fãrã presiuni, fãrã ameninţãri, oamenii au ales sã iasã la vot şi au votat aşa cum au crezut.
Rãmâne însã de vãzut dacã vor şti sã pãstreze acest avantaj pentru cã, prin forţã şi şantaj, tot ce obţii este extrem de efemer şi te duce mai aproape de puşcãrie.
