AMINTIRILE VÂRCIOROVEI

Sãptãmâna trecutã (n.r.-21 mai), de ziua Sfinţilor Mari Împãraţi Constantin şi Elena, un grup de “vârcioroveni” s-au întâlnit la cimitirul fostei localitãţi Vârciorova, adusã ofrandã fluviului Dunãrea odatã cu construirea Hidrocentralei Porţile de Fier I.
Situat pe o colinã în vecinãtate Mânãstirii Vodiţa, cimitirul “vârciorovenilor” uimeşte prin “liniştea” şi încãrcarea emoţionalã a celor care vin de sãrbãtori pentru a-şi “reîntâlni” pãrinţii, bunicii, şi alte neamuri trecute în nefiinţã înainte de strãmutarea pentru construirea barajului Porţile de Fier I, din anii ‘70.
Imediat ce urci cele cca. 20 de trepte cimentate ce duc spre cimitir te întâmpinã o placã comemorativã ridicatã de urmaşi cu sprijinul primarului Pãtãşanu din Iloviţa şi monumentul funerar al fam. Pitulescu situat la umbra unui stejar bãtrân. Urcând pe cãrãrile din cimitir, descoperi adevãrate istorii de viaţã ale “vârciorovenilor” ascunse sub cruci de ciment unde îşi “trãiesc” somnul de veci locuitorii unei aşezãri uluitor de frumoase care secole a strãjuit la hotarul apusean al spaţiului românesc.
Iniţiatorii acestui “pelerinaj” au fost copii de altãdatã ai Vârciorovei, Constantin Bãrbulescu şi Nicolae Ianãşi, ambii autori ai unor monografii despre fosta localitate, despre care îşi aduc aminte cu lacrimi în ochi cã o “colindau” în pantaloni scurţi şi desculţi din aprilie şi pânã în octombrie. Înainte de strãmutare, în cimitir existau aproximativ 200-300 de morminte, timpul le-a acoperit cu mantia sa, rãmând doar câteva ce au mai fost îngrijite de urmaşi. Şi cu toate acestea am întâlnit un “vârciorovean”, Vasile Prejneanu, de 86 de ani, ce locuieşte pe Valea Bahnei şi care doreşte a fi înmormântat alãturi de pãrinţii sãi în cimitirul fostei localitãţi Vârciorova.