* Vãzând dumnealui cã discursul rostit în Parlament sãptãmâna trecutã nu a trezit cine ştie ce ecouri în rândul populaţiei, (încã) preşedintele României, Traian Bãsescu, şi-a comandat, duminicã, la orele dimineţii, un interviu menit, probabil sã lase aceeaşi populaţie cu gura cãscatã şi, evident, mutã de uimire. A apelat, pentru asta , la doi guguştiuci, reporteri, cicã, pe la PRO TV – un post de televiziune care dã semne cã vrea sã iasã din amorţeala echidistanţei, pe care au mimat-o, în ultimii ani, cu destule sforţãri şi cu o inspiraţie depãşitã de timp. Din acest interviu (un veritabil rebut profesional pentru protevişti!) am reţinut câteva lucruri – nu neapãrat demne de luat în seamã, ştiut fiind cã Bãsescu este un cacealmist de duzinã şi minte aşa cum respirã , dar despre care, în acest an electoral extrem de complicat, sunt convins cã vom mai vorbi. Printre aceste lucruri – anunţul privind revenirea salariilor la nivelul din iunie 2010, sentimentul permanent de umilinţã pe care l-a resimţit ca preşedinte, intenţia fermã de a o termina definitiv cu politica dupã ce îşi va termina mandatul, în fine,elogiul adus Elenei Udrea pe motiv de talent în materie de absorbţie. (Absorbţie de fonduri europene, dar ce credeaţi?!).
* Referitor la acest din urmã aspect, rãii şi abjecţii din presa mai mult sau mai puţin… mogulescã au fãcut tot felul de comentarii colorate privind talentele doamnei Nutzi Udrea. Nu le mai amintim. Pe noi, ne-au impresionat mai mult cele douã calitãţi ale respectivei „dive” remarcate şi de Traian Bãsescu, adicã tocurile înalte şi pantalonii foarte strânşi pe fese şi pe pulpe. Mai exact criteriile de apreciere ale tovarãşului preşedinte. Pardon, domnului preşedinte. Suntem bãrbaţi, ce Doamne iartã-mã! Spunem asta nu pentru cã ne-ar… inspira tocurile şi posteriorul madamei Udrea, nu, vai de noi, ci pentru cã noi nu credem deloc, dar deloc, în virtuţile ei în materie de absorbţie de… fonduri. Pur şi simplu, fiindcã ministerul dumneaei a beneficiat de fonduri aproape cât toate celelalte la un loc. Aşa cã talentul în materie de absorbţie se exercitã în cu totul alte domenii ale realitãţii circumstante. Care? Pãi, acuma, faceţi şi dumneavoastrã un exerciţiu banal de imaginaţie…
* În ceea ce priveşte revenirea la nivelul din 2010 al salariilor, noi ne bucurãm mult. Cu o precizare: înainte de revenirea la nivelul salariilor din 2010, pretindem rãspicat sã se dea bugetarilor toţi banii care li s-au luat, anticonstituţional şi ultra abuziv, în toţi aceşti doi ani. Cu atât mai mult cu cât noi credem cã aceşti bani au fost puşi deoparte, sã facã dobândã şi sã fie scoşi acum, pentru o nouã prostire în masã a electoratului. Deci, cum spuneam, ne bucurãm la acest gând. Numai sã dureze. * S-a simţit umilit Traian Bãsescu cât a fost preşedinte? Aici sunt douã chestiuni de discutat. Una este legatã de cauzele umilirii de care vorbeşte. Aici ar trebui sã vorbeascã toţi românii care s-au simţit vexaţi de reacţiile şi de cuvintele preşedintelui. În felul lor specific – pe strãzi, în pieţe sau la vot. Cealaltã – de o nedumerire legitimã: dacã domnia-sa nu a mai putut suporta „umilinţa”, de ce nu a demisionat? Mai mult, de ce a mai candidat şi pentru a doua oarã? Doar pentru plãcerea sadicã de a mai ciurui pe unii şi pe alţii?
* Ce mai face Bãsescu? Cicã boicoteazã PETROM-ul. Oh, Doamne!… Mai bine ar boicota Roşia Montanã. Dar îi este fricã de Soros, cã-l pune pe coji de nucã.
