Galerie pentru Femeia cu Barbã

* Lipsa realã (totuşi) de interes a politicienilor români pentru alegerile europarlamentare se vede, în primul rând, din sloganurile de campanie. Majoritatea şterse, cenuşii, dacã nu ridicole de-a binelea. Oricum, din toate aceste sloganuri lipseşte, cum sã zic, elementul mobilizator, acela în mãsurã sã-i determine pe iubiţii alegãtori sã iasã la vot. Un exemplu: „Apãrãm România ta. Muncã. Bunãstare. Acasã.” Sloganul aparţine unui partid, mã rog, istoric, PNŢCD. O formaţiune care, vorba poetului, „se zbate în zadar din goluri a se naşte”. Dar nu asta ar fi problema, oricum, nu problema noastrã. Problema pentru autorii sloganului este ce anume apãrã ei? Munca? „Travaliul”, de care vorbea un personaj caragialean, „care nu se face deloc în ţara noastrã”? Locurile de muncã, etern invocate de toţi aspiranţii la cucerirea puterii politice, pe care nu le mai aduce, nu le mai creazã nimeni? Apoi, „bunãstarea”! Care bunãstare, fraţilor, într-o ţarã unde, majoritar, se trãieşte sub limita decenţei? Bunãstarea unor gãşti bine selecţionate, pe orice palier al scenei politice, de parveniţi, îmbuibaţi şi corupţi? Şi, în sfârşit, unde „acasã”, într-o vreme când, pentru milioane de români care au luat drumul pribegiei, acest cuvânt şi-a pierdut de mult sensul sãu de bazã? Asta fiind situaţia „de la faţa locului”, România CUI o apãraţi, dragi prieteni? În cel mai bun caz, România cercului vostru strâmt, în care vã certaţi şi înjuraţi de ochii lumii, dar în care vã simţiţi, la urma urmei, atât de bine? Atunci, da, e în regulã!
* Cei de la PSD, în schimb, se declarã „Mândri cã suntem români”! Trebuşoara asta sunã atât de… flaşnetar, încât este aproape de necomentat. Pentru cã e mai mult decât evident cã flãcãii care au conceput-o şi lansat-o nu se referã la acea mândrie legatã profund de sentimentul identitãţii, pe care românii nu simt nevoia sã şi-o strige sau sã şi-o justifice, ci la o gãunoşenie propagandisticã bunã de defilat cu ea prin pieţe publice sau prin iarmaroacele din cine ştie ce funduri de provincie încremenitã în uitare. Cât priveşte „Ridicãm România!”, sloganul talibanilor bãsişti grupaţi în PMP, noi nu avem decât douã vorbe dulci de zis: hai sictir! Eventual, cu un bis. Evident la cererea numerosului public…
* Bãsescu nu vrea sã-şi încheie mizerabilele mandate fãrã a-şi rãsplãti cele mai zeloase (şi scabroase) slugi din aşa-zisa zonã a elitei. Prin urmare, a pus la cale acordarea unor înalte distincţii ale Statului Român câtorva cetãţeni de tristã amintire printre românii de rând, cum ar fi H.R. Patapievici, G. Liiceanu sau M. Mihãeş, cicã pentru meritele etalate la conducerea Institutului Cultural Român. Dacã promovarea la nivel de detaliu a pornografiei în artã sau practicarea injuriei perifrastice, lãbãrţate, la adresa neamului românesc şi a valorilor sale eterne constituie nişte „merite”, atunci, da, dubiosul antiromân Patapievici îşi meritã cu prisosinţã tinicheaua cotroceanã. Sã şi-o implanteze în chip de belciug şi apoi poate grohãi cât doreşte despre „scheleţii” din debaralele românilor!
* Spre cinstea lui, premierul Victor Ponta a refuzat sã contrasemneze ordinele de decorare a sus-amintiţilor propagandişti ai regimului bãsist. Ce folos, însã, cã acest încã nematurizat politician ne serveşte una caldã, una rece, preferând, pe fondul prestaţiei sale, sã intre în jocul ameninţãrilor reciproce cu puşcãria în care l-a atras puşcãriabilul preşedinte Bãsescu Traian. Sâmbãtã, de pildã, el a crezut de cuviinţã sã se deplaseze în Danemarca, la finala Eurovision. Şi-o fi închipuit cã, în prezenţa domniei-sale, nesãrata piţigãiatã Paula Seling şi urlãtorul inestetic cu chip de boschetar din subsolurile Gãrii de Nord, Ovi, vor aduna mai multe voturi? Aş, de unde?! Vã spun eu, omul s-a dus sã facã galerie Femeii cu Barbã, noua minune a secolului şi, zice-se, revelaţia ediţiei din acest an a tot mai penibilului concurs Eurovision! Sigur, se va spune, în ideea de a se pune ceva mai bine cu madam Europa… Dar dacã nu vine mãcar cu douã fire smulse din barba „muierii” cu pricina, în chip de talisman, tot degeaba. În timpul ãsta, un vicepreşedinte rus se lãuda pe un site de socializare cã poate trece oricând doreşte, într-un bombardier, pe deasupra României . Iar Bãsescu se opintea, cicã, la Arad cu problemele educaţiei şi cu „gealaţii” lui Voiculescu care i-ar fi arãtat obrazul pe motiv de campanie pentru Udrea.
* Bunã ţarã, rea tocmealã, mama ei de rânduialã!