Vidul de autoritate politicã din Mehedinţi

Alegerile europarlamentare nu par a interesa pe nimeni în mod real, nici populaţia, nici partidele, mai ales în condiţiile unui euroscepticism îngrijorãtor, relevat şi de ultimul Eurobarometru – 59% dintre europeni mai degrabã nu au încredere în UE, ori acest lucru spune cam totul despre atmosfera în care se desfãşoarã aceastã campanie pentru Parlamentul European (PE), organism comunitar faţã de care 53% dintre europeni nu au încredere.
Lucrurile nu par a se îndrepta într-o direcţie prea bunã în întreaga Europã care se resimte în urma crizei economice şi se confruntã cu probleme grave legate de piaţa muncii şi soarta monedei euro.
La noi în ţarã alegerile pentru PE au pornit de la premiza cã temele eurocomunitare nu-i preocupã nici pe nea Vasile, nici pe tanti Lenuţa de la ţarã, dupã cum nici celor de la oraş nu le spune mare lucru, şi atâta timp cât copiii lor muncesc “afarã’’ şi trimit bani acasã, încã e bine, comparativ cu o Românie ce nu le oferã mai nimic.
Aşa cã partidele au procedat în consecinţã, pe de o parte şi-au tunat mesaje electorale legate de ţarã, cu evidentã tentã naţionalistã, iar pe de alta au procedat la aceiaşi deja clasicã separare a taberelor, în pro şi anti Bãsescu, de la referendum încoace. În plus, cum bine observa un analist politic, electoratul nehotãrât a fost abandonat. Miza partidelor, mari şi mici, e fixatã pe electoratul fidel, prins într-o tabãrã sau alta, disproporţionat ca procente (60% anti, 20% pro), dar oricum mai clar de identificat şi de antamat pentru 25 mai.
La noi în judeţ scena politicã se aflã încã în proces de reconfigurare dupã ce, din motivele deja arhicunoscute, a ieşit din joc Adrian Duicu (PSD). Lucrurile încã nu s-au aşezat pe scena politicã judeţeanã şi abia dupã 25 mai putem vorbi despre redesenarea hãrţilor politice locale. De la precedentele alegeri euro-parlamentare, din 2009, şi pânã alaltãieri, Adrian Duicu a câştigat toate meciurile politice, prezidenţiale, locale, parlamentare, plus referendumul din 2012, şi nimeni nu poate contesta acest lucru. Probabil cã nici pe 25 mai nu ar fi avut mari probleme sã se detaşeze. Dar viaţa e uneori imprevizibilã şi chiar ironicã. Pun pariu cã nimeni nu se aştepta ca Adrian Duicu sã nu prindã nici mãcar jumãtate din mandatul de preşedinte al CJ iar alegerile europarlamentare de care tot vorbim aici sã-l gãseascã în arest preventiv. O experienţã grea, indiscutabil, în plan personal şi de familie, fãrã precedent la noi. Dar şi o experienţã neaşteptatã şi problematicã pentru întreg spectrul politic judeţean, aşa cum e el, cu duşmãnii şi afinitãţi, cu împunsãturi, prietenii, inamiciţii vechi, cu mici comploturi şi trãdãri, cu complicitãţi şi laşitãţi, rãzbunãri şi promisiuni – cum e în viaţã, în genere şi în serialul “Suleyman’’.
Dacã din punct de vedere politic lucrurile s-au oprit aici pentru Adrian Duicu, nu acelaşi lucru e valabil şi pentru politicienii mehedinţeni din opoziţie. Miza lor majorã de acum încolo nu sunt nici alegerile europarlamentare, nici chiar cele din toamnã, ci umplerea vidului de autoritate politicã, ocuparea rolului de şef politic la nivelul judeţului. Ce se va întâmpla dupã 25 mai şi mai ales la toamnã va fi în aceastã ecuaţie, în care unul sau altul va cãuta, cum e şi natural, sã scoatã maximul profit din situaţia de faţã.
Deja în aerul politic mehedinţean se simt semnele schimbãrii, iar momentul 25 mai e doar ceea ce şi spuneam: un moment.