Paraşuta ca semn electoral

* În ultima zi a recentei minivacanţe de 1 mai, postul PRO TV a difuzat, sub genericul „România, te iubesc!”, un fel de anchetã privind situaţia quasi-falimentarã a RAAN. Anunţat cu surle şi tobe, amintitul eveniment televizionistic („Regia Autonomã a afacerilor grele”) a fost nimic altceva decât o însãilare superficialã de locuri comune. Mai exact, de lucruri pe care noi, cei de aici, le ştim foarte bine. Când a fost vorba de stabilirea, fie ea şi relativã a unor responsabilitãţi, a unor vinovãţii, demersul jurnalistic s-a diluat vizibil, eşuând în soluţia minimei rezistenţe a prezentãrii caselor de vacanţã de pe Clisura Dunãrii, aparţinând unor „împricinaţi”. Sã mai amintim şi faptul cã, întâmplãtor sau nu, din respectiva anchetã, nişte nume puternic implicate în aşa-numitul dosar RAAN au lipsit cu desãvârşire? Sau cã, în cazul numelor evocate, au putut fi observate cu uşurinţã nişte ciudate deplasãri de accent? Inutil. Am putea, mai degrabã, bãnui cã a fost gãsit un fel de „Acar Pãun”, împotriva cãruia s-ar putea declanşa, curând, o tornadã mediaticã. Greşesc, domnule Adrian Olaru?
* Un foarte spumos articol, sub titlul „Udrea şi-a gãsit semnul electoral”, semneazã Radu Ulmeanu în Cotidianul.ro. Care ar fi semnul electoral cu pricina? Evident, paraşuta.
* Apropo de sãritura Udrei cu paraşuta! Nu ştim dacã naţiunea a încremenit în admiraţie în faţa acestei epocale isprãvi, ştim însã cã episodul a fost urmãrit în direct (evident, la B1 TV) de tutorele (patronul etc.) duduii, nimeni altul decât cetãţeanul (cã altfel nu pot sã-i spun!) Bãsescu Traian. Care, înmãrmurit de-a binelea de admiraţie, a ţinut sã punã în antitezã curajul insolitei paraşutiste Udrea cu „laşitatea” nefericitului premier Ponta, cel tras cu barca pneumaticã de pompieri pe uliţele unui sat teleormãnean. Evident, în cetãţeanul Bãsescu Traian, vorbea „curajul” celui care, în iulie 2012, declara ritos cã nu doreşte sã rãmânã preşedinte „la masa verde”, pentru ca, douã-trei zile mai târziu, sã le cearã alegãtorilor români sã nu se prezinte la referendum. Ei, da, aşa ne mai venim de-acasã…
* De fapt, impresia generalã e cã acest Bãsescu nu mai ţine cont de nimic, nu mai pãstreazã niciun fel de aparenţe, parcã a intrat – Doamne, iartã-ne! – într-un soi de sãptãmânã chioarã (scuze, n-am gãsit altã „rimã”!). La sfârşitul sãptãmânii trecute, el a participat la nişte acţiuni ale partidului pe care însuşi l-a plãmãdit, nãşit, moşit etc., dupã care a fãcut, la malul mãrii, nişte poze cu unii dintre participanţi. Mai ales cu unii. Le-aţi vãzut? Descãrcaţi-le repede de pe Internet, pânã nu le şterge vreun bãiat cu iniţiativã şi cu ceva mai multã minte decât cei care le-au postat, fiindcã, vorba aia, nici nu ştiţi ce pierdeţi! Aşa ceva!? Sã-i vezi pe Bãsescu şi pe Udrea, îmbrãcaţi, ca doi porumbei, în alb, ţinându-se de mânã şi pe dupã mijloc, la ţãrmul mãrii, şi privind sfios în jos sau într-o parte, precum doi adolescenţi loviţi în cap de emoţia primei giugiuleli mai serioase – ce poate fi mai minunat? Bãsescule, maistre, în febrilitatea cu care-ţi baţi joc de legile ţãrii, în faptul cã nu-ţi mai pasã de nimeni şi de nimic, noi citim o anumitã nerãbdare. Nerãbdarea de a scãpa de îngrãdirile funcţiei pe care o deţii (în mod abuziv, dupã umila noastrã opiniune) şi de a deveni liber de tot şi de toate. E o cale simplã de a scãpa de chingile acestui stres insuportabil, ţi-o divulgãm gratuit, din solidaritate masculinã: nu mai aştepta finalul mandatului, demisioneazã, prietene, dupã aia poţi sã iei câmpii patriei în stãpânire şi sã faci tot ce-ţi pohteşte inima, cum vrei, unde vrei, cu cine vrei, fãrã sã mai fii nevoit a da, pardon de expresie, socotealã cuiva! Unde mai pui cã scapi şi de neplãcuta împrejurare de a fi suspendat pentru a treia oarã (idee ce a încolţit deja în capetele unora)! Ei, ce zici de o astfel de propunere?
* În legãturã cu acest PMP se face, cred eu, mult prea multã agitaţie. Unii zic cã acesta ar fi unul din efectele pactului de coabitare Ponta-Bãsescu. Faptul cã, deşi recent înfiinţat, acest partidulache a ajuns la 10 la sutã în anumite sondaje pentru europarlamentare, ar putea acredita o asemenea ipotezã. Tot ce e posibil. Ceea ce poate pãrea deranjant este insistenţa cu care aceastã formaţiune pozeazã în Albã ca Zãpada politicii româneşti, care – citez dintr-un material propagandistic pe care mi l-a dãruit deunãzi o distinsã activistã localã – nu face blaturi, nu-şi schimbã convingerile, nu se trage din PCR sau FSN. Prin urmare, PMP s-a nãscut din spuma mãrii şi (probabil, tocmai din acest motiv) se recomandã a fi „partidul în blugi”(!?!). Ei, da, uite unde era polul cinstei, puritãţii, corectitudinii, moralitãţii din politica româneascã! Tocmai în partidul în care s-au regrupat mai toţi talibanii bãsişti – de la Udrea şi Bãseasca a micã, pânã la Paleologu – strângãtorul de voturi în regim de vitezã, Cristian Preda – ideologul neegalat al bãsismului, şi atâţia alţii! Ce sã zic, ne-am procopsit! Cât priveşte sintagma „partidul în blugi”, folosirea ei mi se pare un atentat grosolan la nobleţea idealurilor „generaţiei în blugi” crescute de Adrian Pãunescu în zilele, serile şi nopţile de neuitat ale Cenaclului Flacãra din anii ‘70-‘80. O, tempora!