Europa vs golãneala din politica româneascã

Campania electoralã pentru europarlamentare a debutat stângaci ca orice lucru în care spui şi arãţi una şi de fapt gândeşti cu totul alta. Existã evident trimiteri la ideea de construcţie şi unitate europeanã, dar fãrã vreo semnificativã consistenţã, dimpotrivã. Nici nu ne aşteptam, e adevãrat, la vreun cine ştie ce discurs europenist, dincolo de poza de afiş electoral aferentã, toatã lumea fiind de acord cã de fapt alegerile europarlamentare sunt un prilej de reglãri politice interne, de gonit barã la barã spre un final aşteptat. Miza acestor alegeri rãmâne una strict naţionalã, în care orgoliile şi calculele partidelor se antreneazã pentru alegerile “adevãrate’’, cele ce se vor ţine abia la toamnã. Dealtfel nici opinia publicã nu pare prea interesatã de teme europene, odatã ce temele pur româneşti, vechi şi insurmontabile, apasã încã pe nervii acestei naţii greu încercate în toate aceste decenii postcomuniste. Sãrãcia, lipsa locurilor de muncã, deruta socialã, neîncrederea în instituţiile statului, corupţia generalizatã – acestea sunt realitãţile crunte ale unei Românii ce se pregãteşte sã-şi aleagã europarla-mentarii, adicã pe cei ce ar trebui nu sã ne reprezinte interesele în plan europarlamentar. Pun pariu cã nici astãzi nu e prea clar pentru o bunã parte a populaţiei, dacã nu pentru cea mai mare parte a ei, ce este parlamentul european şi ce face el toatã ziua, acolo, la Bruxelles. Nimeni nu s-a strãduit suficient de mult şi de bine pentru a lãmuri cetãţenii şi pentru a le câştiga încrederea sã voteze candidaţii pentru P.E. De aceea mulţi nici nu vor veni la vot, iar cei ce vor veni o vor face în virtutea pasionalitãţii politice interne, a partizanatului politic naţional, pentru a vota cu un partid sau altul, dupã preferinţe. Dacã din punctul de vedere al populaţiei alegerile europarlamentare par lipsite de mizã, din punctul de vedere al partidelor lucrurile stau cu totul diferit.
Fiecare partid va încerca sã obţinã un scor cât mai bun, care sã-l plaseze într-o poziţie mai bunã la startul alegerilor din toamnã. E un fel de meci de calificare în semifinale, ca la fotbal, fãrã sã aibã însã frumuseţea unui meci de fotbal.
Europa rãmâne pe mai departe un deziderat, ceva ce vrem sã atingem, un drum anevoios, şi nu o realitate. Suntem încã foarte departe de Europa, mãcinaţi de tare balcanice, de apucãturi fanariote, de corupţie şi inerţie instituţionalã. De exemplu, vorbim de alegeri europarlamentare când copiii noştri se pregãtesc sã dea examenul de bacalaureat şi sunt, îi vedem, derutaţi, lipsiţi de încredere, în faţa unui examen inutil de complicat care, chiar dacã-l vor lua, nu le va oferi mai nimic, doar o piaţã a muncii închisã, cenuşie, fãrã speranţã.
Ca sã nu mai vorbim de proasta cheltuire a banului public şi de golãneala din politicã. În aceste condiţii interne precare e destul de caraghios sã vorbeşti despre europenism.