O opoziţie bâlbâitã şi derutatã

Mã numãr printre cei care preferã un joc de la egal la egal între putere şi opoziţie, oricare ar fi acestea, adicã un minim echilibru al vieţii democratice. Dar din pãcate trebuie sã constat, alãturi de alţi observatori ai scenei politice contemporane, cã nu existã nici un echilibru, şi cã scena politicã autohtonã prezintã la momentul de faţã o putere infatigabilã şi o opoziţie doar cu numele, fãrâmiţatã şi incapabilã de coeziune. Apropierea alegerilor europarlamentare gãseşte faţã în faţã succesoarea USL, adicã alianţa PSD-PC-UNPR şi o aşa zisã dreaptã, fragmentatã şi plinã de vanitãţi. Noua alianţã de centru stânga nu pare a avea nicio problemã sã câştige alegerile europarlamentare, aşa cum, dacã lucrurile vor continua de aceeaşi manierã, nici la toamnã nu va avea dificultãţi sã-şi impunã candidatul la alegerile prezidenţiale, cã o fi el Victor Ponta, Cãlin Popescu Tãriceanu sau altul. PSD s-a detaşat, vizibil, de restul plutonului, în cursa pentru Cotroceni, restul partidelor riscând sã facã doar o frumoasã figuraţie. PNL, odatã ieşit de la guvernare, pare mai degrabã izolat şi neînţeles, crispat la ideea cã dacã nu vor reuşi 20% la europarlamentare primul eşalon al partidului va trebui sã plece acasã. În aceste condiţii de stres intern, plus frustrarea ieşirii de la guvernare şi ’’dezertarea’’ lui Tãriceanu, liberalilor le va fi greu sã ajungã în toamnã vii şi nevãtãmaţi.
Mai ales cã nici PDL şi nici PMP nu par extaziaţi de prezenţa lor pe dreapta, unde încurcã planurile Elenei Udrea şi ale lui Vasile Blaga. Intuind situaţia fãrã ieşire, Crin Antonescu a apãsat şi mai tare pedala acceleraţiei spre o depãrtare şi mai abruptã faţã de PSD, declarând cã de fapt adversarul PNL nu e Traian Bãsescu, ci PSD. Cu alte cuvinte liberalii vor cu tot dinadinsul sã ia faţa celor de pe dreapta şi sã devinã port-stindardul contra-ofensivei politice din toamnã. Nu ştiu dacã va avea timp Crin Antonescu sã mai facã ceva în acest sens, mai ales cã nici PMP, nici PDL nu-i dau concursul, nu vor sã-l vadã pe Crin Antonescu în rolul de pilot, fiind obişnuiţi cu un pilot de tipul Traian Bãsescu. Ideea e cã dacã îi prinde toamna în aceastã situaţie, deja e prea târziu pentru a reuşi ceva la alegerile prezidenţiale.
Ceva mai mult decât o prestaţie la limita ridicolului politic. Pentru cã oricum europarlamentarele par tranşate deja în favoarea social-democraţilor. Momentul 25 mai nu va fi unul determinant pentru toamna politicã ( prezenţa la vot va fi redusã, interesul faţã de aşa ceva e foarte jos), dar va însemna ceva în plan simbolic: va arãta forţa fiecãrui partid în parte. PMP e undeva la nivelul pragului critic, de 5-6%, PD-L are aspiraţii mai vârtoase, iar PNL, ştim, vrea peste 20%. Ce vor însemna aceste procente când prezenţa la vot va fi de 30%? Mai nimic. Doar aşa, la nivel simbolic, poate. În plan real însã, fiecare partid îşi cam ştie potenţialul intern şi bazinul electoratului fidel, cu aceste date vor pãşi spre toamna politicã şi vor susţine un candidat sau altul într-o confruntare intensã şi fãrã menajamente.
Poate cã dupã tot acest iureş viaţa democraticã se va normaliza, va ajunge la acel echilibru minim dar necesar în care sã avem un arc al puterii, dar şi unul rezonabil al opoziţiei. Pentru cã acum pur şi simplu nu avem opoziţie, ci opoziţii, bâlbâieli cu pretenţii de opoziţie.