Sucã, nea Gherghe şi parcu de miliarde, nemţeasca lu nea Duicu şi fereala lu nea Stãnişoarã

Mã frate-miu, când faci câte o afacere, cum te taie pe tine capu, şi iasã prost, îţi ie nãcaz, nu zâc nu. Îţi ie nãcaz, ce mai! Da’ când te iei dupe capu altuia şi iasã prost, atunci sã vez, cã-ţ vine sã-ţ bagi ghearele-n oichi, nu alta! Bag samã, c-aşa ie fãcut omu, sã fie cu iel mai iertãtor decât cu ãilalţ! Pã’ mie, acu, di ce mi-e nãcaz? Di ce mi-e mie nãcaz acu? Cã mã luoai dupe capu şi vorba lu Fãnicã a lu Cãtãru! Vine la mine-ntr-o dimineaţã şi zâce:
- Mã nea Mãrine, mã, mã uit la tine şi mã minunez! Om bãtârn şi nu te taie capu!
- Pã’ di ce, mã?
- D-aia, cã ştiu c-ai nevoie de bani, munceşti de te speteşti şi n-ai spor!
- Cum n-am, mã, spor, ce vorbã-i aia?
- Iote cã te uzmeşti cu cãratu la chiatrã pentru şuseaua a nouã. Mai bine faci un drum pãnã la Turnu-Severin şi vii de-acolo pricopsit.
- Pã’ ce mã, la Turnu-Severin umblã câinii cu covrigi în coadã sau plouã cu crãiţari?
- Cam aşa ceva, zâce iel! Cã-mi spusã mie Florica a lu Conovãţ, de-o ţine pe Tanţa lu Fãsui, cã la Severin sã fãcu ou trei franci, bucata.
- Cât, bã?
- Trei franci!
- Sã-i saie oichii?
- Sã-i!
Mã fraţilor, continuarea o sã v-o spui data viitoare, cã pãnã atuncea sã procopsirã alţii. Pã da, cã dacã au pâinea şi cuţitu în mânã, cât le-or mai avea, îşi permit sã taie felii cât mai mari de tort, nu care cumva sã vinã altu sã le ia bucata din faţã.
Pã, mã nepoate, sã dusã şi sã tot dusã vestea despre marea investiţie, care ar trebui sã aducã locuri de muncã în Severin. Cicã 18 miliarde de lei sã sã dea pentru reabilitarea Parcului Traian, din fata Palatului Administrativ. Sã ţinã blocat parcu unde protesteazã toatã lumea, în frunte cu nea Olteanu. Acu, niciuna dintre persoanele avizate nu a ştiut de ce i s-a spus Parcul Traian şi nu Parcul Decebal. O fi mai mare atracţia spre imperiu, decât spre strãbuna Dacie, da ce mai conteazã. Important e cã nea Gherghe a reuşit sã impunã proiectu în faţa conselerilor şi sã facã încredinţarea directã, cãtre o firmã de casã. Aceeaşi firmã de casã, a doua sau prima dintre ele, cã douã şi-au tras abonament direct la nea Gherghe. Cã sã şi întreabã, din ce în ce mai mulţi, de cât timp or avea nevoie bãieţii di la Bucureşti, sã ajungã la Severin, sã finalizeze ce au început. Şi uite aşa, cum spun surse avizate, nea Gherghe-i fãcu cadou lu nea Duicu, unul din cadourile pentru campania electoralã de stã sã vinã. Şi ca “severinenii mei” sã vadã ce gospodari sunt edilii, sã apucarã sã reabiliteze şi fântana cineticã din faţa Palatului Cultural, reabilitat şi el pe dinafarã, deocamdatã. Cã înãuntru e cam putred.
Pãi, în loc sã facã reabilitãri, cu atâţia bani, mai bine ar face ceva cu câinii comunitari, care apãrurã în haite şi apar mai ales dupe apus. Cam când sã duce Tanţa lu Pecingine la cimitir. Ori poate edilii vor sã dea un semnal, cã în curând apar şi haitele de promiţãtori politici. Numai ca diferenţa e în buzunarul lor. Mai ales cã animalele doar mârâie şi nu capãtã mai nimic. Aşa cã “severinenii mei” trebuie sã stea sara în casã şi sã rabde, dacã nu vor sã-i mãnânce cainii comunitari. Cã ãia politici oricum ne mãnâncã.
Mã fraţilor, venirã neşte nemţi, cu nea consulu’ în frunte, sã vadã ce mai e pin Severin. Sã-ntâlnirã şi cu nea Duicu, care nu cherdu ocazia sã anunţe cã se vor mai crea neşte locuri de muncã. Ori poate nemţii or fi zis cã trimit românaşii înapoi, cum fãcurã fraţuzi ccu romii lu nea Tuţu, cã-s prea mulţi pe acolo. Ori nea Duicu are pin pozonare locurile de muncã şi le dã drumu din când în când, când trebe sã dea bine. Mã neicã, da sã uitã nea Duicu în oichii neamţului, cã şi aşa nu înţelegea ce zâce, de mai avea puţân şi lãcrima, aşa pãrea de impresionat.
Acuma, cã nemţii sã întâlnirã cu nea Duicu nu-i bai, a înţeles pãnã şi al lu Zbanghiu cã e temã de campanie, da ajunsãrã streinii şi pi la tanti Chircu, sã-i plimbe pin nãmolu de la muzeu. Şi nu sã speriarã şi vizitarã şantieru, da nu sã ştie ce-or fi urmãrit, cã tanti Chircu uitã sã transmitã comunicatu cu scopu vizitei. Aşa cum uitasã sã invite la acţiune şi presa incomodã. Care aflã şi sã ţinu dupe ei. Nu cumva sã ne fure nemţii vro bucatã de nãmol din şantieru di la muzeu. Probabel cã de aia bibliotecarii lu tanti Raluca nu mai intrarã în grevã japonezã aşa cum stabiliserã sindicatele, cã sã nu-i vadã strãinii cu banderolã. Da luarã plasã!
Pã da, cã la şantierul naval sã dusã nea Gherghe, îşi adusã aminte câte voturi a avut şi în sfârşit sã gândi sã toarne niscaiva lopeţi cu asfalt, sã astupe craterele de la intrarea într-unul din cele mai mari şantiere navale ale ţãrii. Cã dacã pãnã acuma nu a avut ochi sã vadã gropile, mãcar sã nu dea în ele când s-o duce cu nea Duicu, la început de aprilie, sã lanseze la apã o navã pentru olandezi. Şi ca sã nu sã cutremure limuzina, musai sã sã punã neşte asfalt şi panseluţe, pe principiu binecunoscut la Severin “atâta putem, atâta fãcem”. Mai ales cã nici nu sã pune problema de parandãrãt, la aşa lucrare. Da bine cã fu plecat şi puturã ai de la pmp sã plimbe mãru ‘n blugi pe lângã primãrie, de 8 martie, în loc de trifoi.
Unde mai pui cã nici nea Stãnişoarã nu-i prea deranjeazã, deocamdatã. Pã nu, cã ‘mnealui e ocupat sã-şi punã afacerile şi banii la adãpost, abia dupe aia sã sã mai ocupe şi de ai altora. Mai ales cã are de unde. Da dupe ce sã consultã cu nea Nicolicea, ministru.
Aşa cã, pãnã data viitoare, hai sã fiţi iubiţi şi optimişti!