De la opoziţia tip ghiocel la opoziţia în genunchi

Iatã cã dupã toate cele petrecute pe scena politicã autohtonã, scandaluri, certuri, rupturi şi negocieri, avem, în fine, şi opoziţie, chiar dacã deocamdatã e o opoziţie dezarticulatã, prea puţin gãlãgioasã şi cam fãrã vlagã.
Scena politicã s-a reconfigurat, gata sã suporte seismul alegerilor europarlamentare şi pe cel al prezidenţialelor din toamnã. Rolul de prim solist în concertul opoziţiei e chemat sã-l joace PNL, prin Crin Antonescu, deşi pentru acelaşi rol concureazã cu tenacitate, dar fãrã mari şanse şi Elena Udrea, de la PMP. Elena Udrea nu se sfieşte sã-l bage-n colţ pe liderul liberal care ar face, spune domnia sa, o opoziţie în genunchi, agãţându-se de şefia Senatului într-un mod nejustificat, odatã ce USL nu mai existã, cãci graţie USL a ajuns Crin Antonescu preşedintele Senatului.
Cel puţin pentru moment, pânã trec europarlamentarele, opoziţia se va şicana, îi va fi greu sã se articuleze, sã gãseascã un ritm comun. Probabil cã abia spre toamnã PNL se va acomoda cu locurile pe bãncile opoziţiei şi va adopta o atitudine mai cooperantã cu PDL şi PMP, pentru a construi un front comun. Oricum, fãrã PNL, nici PDL, nici PMP nu ar fi avut şanse serioase sã facã o opoziţie veritabilã, aşa cã sã zicã mersi de divorţul uselist. Nici Blaga, nici Udrea, nici Boc sau MRU şi Predoiu împreunã şi împinşi de la spate de Bãsescu şi tot nu ar fi prins vitezã pe pârtia opoziţiei ca sã se califice mãcar în semifinale. Opoziţia pe care au fãcut-o pânã acum nici mãcar una în genunchi nu a fost, ci undeva nivelul firului de iarbã, ghiocel.
E foarte posibil însã ca respectivul front comun al opoziţiei sã nu se poatã aşeza, din varii motive ce ţin de orgolii şi incompatibilitãţi, dar şi de relaţia cu Traian Bãsescu. Crin Antonescu e acum într-o dublã opoziţie, şi faţã de USD, dar şi faţã de Bãsescu (PMP), şi îi va fi destul de greu sã-şi adjudece, pânã la toamnã, un rol de lider al dreptei, apt pentru Cotroceni. Pentru aceasta îi trebuie acordul Elenei Udrea, dar şi al lui Vasile Blaga, şi mai ales îi trebuie ok-ul lui Traian Bãsescu. Dacã, la putere fiind, Crin Antonescu trebuia sã se poziţioneze în raport cu PSD, cu care avea o micã istorie de conlucrare reuşitã, nişte angajamente, acum va fi obligat sã gãseascã punţi de dialog cu lideri incomozi, cu care a fost în rãzboi direct, iar acest rãzboi a lãsat urme adânci. Aşa cã opoziţia de azi şi de mâine are de dus destule dileme, şi aceasta chiar pe fondul presant al alegerilor euro-parlamentare. Dar cale de întoarcere nu mai e. USL e deja istorie. Stânga şi dreapta s-au separat, cum era, pânã la urmã, şi natural sã se întâmple. Regretabil sau nu USL s-a destrãmat pentru cã nu putea fi o formulã de lung trafic, nu avea cum sã fie. Stânga şi dreapta politicã pot fi pe acelaşi front, conjunctural, dar nu pentru un proiect istoric.
Ruptura a adus cu sine şi dezamãgire, evident, dar şi o limpezire a apelor. Pânã la urmã tot aici s-ar fi ajuns. Iar viitorul politic al acestei ţãri probabil va fi unul dominat de alternanţa la guvernare a douã grupãri majore, una de stânga pivotând în jurul PSD (cu partide satelitare gen PC sau UDMR), şi una de dreapta, cu PNL în prim plan, absorbind sau cooptând, la rândul sãu, alte partiduleţe, şi cooperând atunci când e cazul cu eternul partener de guvernãri UDMR.