USL ruptã de realitate, alegãtorii rupţi în tur

Pentru ce or fi votat românii USL la ultimele alegeri nimeni nu poate rãspunde cu exactitate. Uniunea Social-Liberalã a câştigat puterea pe fondul unui val aproape uriaş de nemulţumiri ale alegãtorilor în ceea ce priveşte guvernarea portocalie. Aşadar este posibil ca şi alegãtorii cu simpatii de stânga sau de dreapta sã fi votat construcţia politicã ce reuneşte partide din stânga, dreapta şi din centrul eşicherului politic.
Alegãtorii au avut speranţe şi aşteptãri foarte mari de la o construcţie politicã ce îşi propusese public sã treacã peste anumite diferenţe de netrecut din punct de vedere doctrinar şi sã abordeze altfel munca pentru bunãstarea poporului român. Românii şi-au unit votul nu doar pentru a scãpa de ceilalţi şi de a vedea cã în sfârşit politicienii se pun pe treabã, indiferent de culoarea politicã şi aspiraţiile de moment sau de perspectivã. Cum era de aşteptat, cãruţa cu cinci roţi nu a mers prea mult. Cãruţa cu cinci roţi poate a fost una cu trei roţi sau poate cã liberalii au fost tot timpul roata de rezervã în aceastã guvernare sau deja poate sã i se spunã fosta guvernare USL.
Chiar dacã prin absurd s-ar împãca liberalii cu social-democraţii, ruptura e definitivã şi falia nu va face altceva decât sã se adânceascã. Nu existã cale de împãcare, indiferent cât de mult ciolan este pe la ministere şi cât de mulţi bani sunt de consumat prin diferite bugete. Problema esenţialã şi peste care nu pot trece nici liberalii şi nici social-democraţii este faptul cã la Cotroceni nu este decât un singur ciolan şi postul nu poate sã fie ocupat prin rotaţie, ci doar de cãtre un singur ocupant, de o singurã persoanã. Ori de cãtre Crin, ori de cãtre Ponta sau Oprescu. Nimeni nu ştie exact pe cine vor înscrie pesediştii în cursa pentru Cotroceni, dar este mai mult decât cert cã vor omul lor acolo. Se împlineşte aproape un deceniu de când nu au mai avut pe nimeni la şefia statului. Ar fi deja prea mult pentru încã cinci ani de pauzã. Asta ar însemna peste 14 ani de absenţã.
Dacã urmãtorul preşedinte în funcţie va mai lua un mandat, atunci pesediştii ar contabiliza aproape douã decenii de lipsã de la Cotroceni. Ori aceasta este o perspectivã sumbrã pentru Ilie Sârbu şi ginerele sãu de la Palatul Victoria. Mai sunt şi baronii care cu greu au acceptat liberalii în USL. Mulţi dintre baronii de tradiţie ai pesediştilor nici nu vor sã audã de Crin Antonescu la Cotroceni. Mulţi au declarat public faptul cã nu-l vor susţine în cursa electoralã. Apoi nici Crin nu ar avea vreun interes sã mai rãmânã într-o alianţã cu PSD-ul mai ales dacã are certitudinea cã nu va beneficia de susţinere totalã, iar voturile din partea PSD se vor orienta cãtre un alt posibil candidat pe placul social-democraţilor. În momentul de faţã, toate calculele aratã cã USL nu mai este o structurã funcţionalã din perspectiva alegerilor prezidenţiale. Chiar dacã s-ar mai putea împãca, problema rupturii este clarã pentru toatã lumea şi nimic nu ar mai putea rãsturna actuala situaţie. Poate doar o demisie a premierului şi numirea unui liberal la Palatul Victoria, pentru ca social-democraţii sã primeascã la schimb de la liberali postul de candidat la Cotroceni. Dar social-democraţii nu îşi fac astfel de calcule, mai ales dacã au convingerea şi le spun şi sondajele cã pot avea simultan şi premierul şi şefia statului.
Lucrurile sunt fãrã întoarcere pentru PSD şi fãrã sorţi de izbândã pentru a mai rãmâne la putere pentru PNL. Liberalii chiar nu au altã soluţie decât sã intre în opoziţie şi sã încerce o alianţã cu alte partide pentru a încerca sã aibe ceva şanse la Cotroceni, fie cã este vorba de Crin sau de Iohannis. Surprizele pot sã aparã în continuare, însã ceea ce este sigur e cã nu a vãzut nimeni pânã acum o uniune între o caprã şi o varzã, fie ea politicã sau doar electoralã. Ori pesediştii nu au mai ronţãit de ceva vreme din putere.