Dacã PDL e în vrie, ei bine, nici USL nu stã mai bine. Crin Antonescu şi Victor Ponta par doi alpinişti blocaţi undeva pe versantul pe care au pornit cândva sã-l excaladeze. Momentul de faţã îi gãseşte neinspiraţi şi agãţaţi undeva deasupra hãului, încercând sã se autoconvingã cã au suficiente resurse sã ducã urcuşul la capãt.
Prinşi într-o grevã parlamentarã controversatã şi o dezertare neaşteptatã -plecarea lui Meleşcanu la SIE – al cãrei artizan face acum mişto de ei de la Cotroceni, liderii USL nu au reuşit sã creascã spectaculos în sondaje, şi nici mãcar moderat, astfel încât sã-şi prezerve un 60% lejer din viitorul legislativ. Sigur, pânã la toamnã mai e timp, şi abia atunci vom intra în logica alegerilor parlamentare, când spiritele se vor mai încinge. Dar cel puţin în momentul de faţã USL nu a reuşit sã creeze vreo mare simpatie popularã în jurul ei, în niciun caz una similarã cu cea parcursã cândva de alianţa PD-PNL. Cel mult, USL reuşeşte sã stârneascã un entuziasm moderat, nici Crin Antonescu, nici Victor Ponta nu sunt mari lideri naţionali, capabili sã mobilizeze încredere şi speranţã la scarã mare. Cea mai elocventã dovadã sunt, sau au fost, manifestaţiile din pieţe, locuri unde protestatarii nu au invocat deloc numele celor doi, dimpotrivã. Oamenii nu o sã se înghesuie la vot sã-i valideze pe cei din USL, sau nu în mãsura pe care aceştia o aşteaptã. Aşa cum nu se vor înghesui sã voteze preconizata formulã a Mişcãrii Populare, mascã sub care vor sã se ascundã democrat-liberalii, doar doar oamenii nu vor face legãtura cu mãsurile guvernului Boc din ultimii ani şi cu recesiunea gravã în care ne aflãm.
Criza de încredere cuprinde întreaga clasã politicã. Sigur, fiecare partid sau alianţã au o nişã pe care merg, mai largã, mai îngustã. Dar nimic mai mult. Nici USL, nici vreo Mişcare Popularã care sã dea României orice restart nu reuşesc sã depãşeascã o sferã redusã de adeziune popularã. Şi asta pentru cã în marea sa majoritate populaţia e nu doar sastisitã, dar şi deconcertatã de toatã schelãmbãiala politicianistã, de la Gigi Becali şi Dan Diaconescu, la Victor Ponta şi Ioan Olteanu, de exemplu. O uriaşã confuzie politicã pluteşte ca un duh peste o ţarã aflatã în plinã agonie socialã, zãpãcitã de discursuri şi promisiuni şi mãcinatã de frustrare şi neîncredere. Stare de fapt la care actuala clasã politicã nu a gãsit niciun rãspuns, din pãcate, şi nici nu se întrevãd speranţe cã-l va gãsi curând.
Marea problemã a micii guvernãri locale portocalii
În sfârşit, consilierii locali severineni din tabãra PDL au început sã mişte. Sãptãmâna trecutã, sub privirile şefului lor de partid şi de primãrie, dar şi ale unei opoziţii intrigate dar depãşite numeric, au luat hotãrârea de a da ceva la oameni, în bani şi în naturã, dupã o iarnã grea. Luatã în sine, orice hotãrâre care încearcã sã îmbunãtãţeascã viaţa cetãţenilor e salutarã, nimic de zis! Dar nu ai cum sã nu te gândeşti cã o asemenea chestiune e prea cusutã cu aţã albã acum, în prag de alegeri locale, când sunt în joc locurile de consilieri locali şi mai ales fotoliul de primar. Pare cel puţin o forţare a notei.
În mod normal, dacã tot îi durea de soarta cetãţeanului, ar fi putut subvenţiona mai mult factura termicã, de exemplu. Aşa, sã îi pui pe oameni sã completeze nişte formulare destul de complicate, sã-i pui pe drumuri, sã-i programezi pentru ajutoare sau bani – e ca şi cum îi obligi la statutul ingrat de asistaţi. Cui îi place de fapt sã fie miluit? Nu de mila cuiva au oamenii nevoie, ci de şanse reale de a-şi câştiga traiul în mod decent. Ori aici e marea problemã a micii guvernãri locale portocalii. Sigur, avem sensuri giratorii, borduri noi, parcuri, fântâni arteziene – frumos, foarte frumos. Mai frumos decât panseluţele danţãrţ. Dar problemele grave ale Severinului sunt altele, şi ele ţin de şomajul cronic, de lipsa locurilor de muncã, de disponibilizãri, de preţuri, facturi şi taxe, de absenţa unei politici locale serioase privind sectorul economic. Degeaba ne amãgim cu chestiuni ce ţin de focul de artificii, realitatea nu e deloc rozã.
Consilierii locali ai PDL par a încerca sã dreagã busuiocul politic taman în ajun de alegeri locale. S-ar putea sã constate cã de fapt aceastã hotãrâre mãrinimoasã se întoarce împotriva lor, dacã nu e bine gestionatã şi gânditã în detalii. Nu am convingerea cã Direcţia Socialã a primãriei (care a fãcut referatul de specialitate) are capacitatea de a face faţã solicitãrilor ce vor veni, nevoilor oamenilor, nevoi care sunt mari şi presante. Apoi, în mod clar unii vor primi bani, alţii doar ajutor material, alţii nimic. Categoria celor care vor primi bani e mai redusã. Iar a celor care vor primi ajutor material mai mare. Dar la acordarea acestor ajutoare trebuie fãcute evaluãri individuale, acte justificative, nu va fi deloc uşor şi se riscã o mare hãrmãlaie. În joc e ban de la buget, nu vreo donaţie.
De exemplu, dacã am citit corect în proiectul de hotãrâre, pot primi ajutoare materiale pensionarii cu pensii pânã în 700 de lei. Ori aceşti oameni ar fi avut mai mult nevoie de bani decât de ajutor în naturã. Bani pentru a-şi plãti facturile la cãldurã sau curent sau pentru a-şi lua medicamente. La fel e cazul celor în şomaj. Şi apoi, nu înţelegem de ce ceilalţi nu primesc nimic. De exemplu mamele cu mai mulţi copii. Şi sã fim bine înţeleşi: aceste ajutoare vin tot din banul public, al nostru, nu din alte surse. Înţelegem foarte bine dorinţa de popularitate a guvernãrii locale, dar au toate şansele sã se încurce singuri. Şi, apoi, o asemenea decizie ar fi trebuit sã fie giratã obligatoriu de o comisie. Transparenţa nu e un concept aiurea, ci unul profund democratic şi e absolut regretabil cã primarul a respins dialogul cu opoziţia pe aceastã temã, când ar fi trebuit sã implice şi opoziţia în acest demers, ca sã nu existe discuţii.
Primarul Gherghe ar trebui sã înţeleagã cã e primarul oraşului, înainte de orice, şi nu şeful PDL local aflat în precamapanie electoralã. Şi, în consecinţã, sã iese cumva din blocajul cu opoziţia, care reprezintã şi ea cetãţenii pe care-i pãstoreşte primarul. Ce face actualul primar dacã pierde majoritatea în Consiliul local peste douã luni? Se închide în birou? În mod normal de pe acum ar trebui sã deschidã dialogul cu opoziţia şi nu sã lase ca atmosfera din consiliul local sã fie doar una de frondã, surzenie, refuz, poate chiar antipatie.
Pãcat cã în joc sunt doar orgoliile de partid, şi nu problemele severinenilor!
