Între puterea mãmoasã şi opoziţia gãlãgioasã

Baletul politic dintre social-democraţi şi liberali meritã toţi banii. Devine din ce în ce mai interesant spectacolul declaraţiilor şi al alianţelor, jongleria vorbelor mai mult sau mai puţin subtile, pendularea aceasta permanentã între ameninţare, provocare şi temperare. Nimeni nu e dispus sau pregãtit sã recunoascã divorţul, dimpotrivã, ni se dau asigurãri de continuitate deşi tot ceea ce se întâmplã spune exact contrariul, ambii parteneri pãrãsind domiciliul conjugal. Cine mai poate paria acum, cu sinceritate şi convingere, pe soarta USL de dupã alegerile europarlamentare? Este mai mult decât evident faptul cã social-democraţii şi liberalii au calcule diferite şi cã USL mai existã, oficialmente, în virtutea inerţiei, al foloaselor guvernãrii şi ca variantã de… avarie.
În realitate diferenţele majore dintre PNL şi PSD abia odatã cu alegerile europarlamentare vor deveni ireconciliabile. Euro-parlamentarele vor oferi tocmai prilejul aşteptat al unui divorţ oricum inevitabil.
E cunoscut faptul cã la nivel judeţean, în multe locuri, oricum liberalii şi social-democraţii nu se înghit. Numai bine, dupã europarlamentare vor putea sã pãrãseascã zona ipocriziei şi sã redevinã ceea ce au fost dintotdeauna, adicã adversari politici. Tendinţa este clarã, mai ales acum când avem, iatã, o USD nou-nouţã, proaspãt scoasã la rampã, şi în faţa cãreia PNL, de unul singur, are şansele numãrate pe degetele unei singure mâini.
E foarte posibil ca revivificata USD (care ne aminteşte de vremea lui Sergiu Cunescu) sã poatã funcţiona şi dupã euro-parlamentare, susţinând un alt candidat decât Crin Antonescu. Probabil cã aceasta e şi ideea de bazã. PSD a fãcut o mişcare curajoasã şi lipsitã de echivoc în raport cu PNL şi Crin Antonescu. Punem pariu cã urmãtorul pas va fi desemnarea unui candidat propriu, fie el Victor Ponta, fie Sorin Oprescu? Pentru liberali situaţia nu e uşoarã dar nici imposibilã. Probabil în jurul PNL se va configura la un moment dat o opoziţie puternicã, un alt cartel, format alãturi de PMP şi PDL. Traian Bãsescu va ieşi din rolul sãu de preşedinte jucãtor, dar cu siguranţã îşi va pãstra un rol determinat pe scena politicã, şi anume chiar acela de lider al noii opoziţii. Liberalii, dacã nu vor reuşi sã-l impunã pe Crin Antonescu la Cotroceni, vor trebui sã meargã spre Traian Bãsescu dacã mai vor sã intre în calculul guvernãrilor viitoare şi sã accepte cã Traian Bãsescu “trage’’ sã ajungã premier. Postura lui Crin Antonescu e destul de ingratã acum, cãci nu are certitudinea susţinerii USL, nici garanţia cã în relaţia cu Traian Bãsescu va avea un mare cuvânt de spus, dupã toate cele ce şi-au spus unul altuia de la referendumul eşuat din 2012. Dar mai mult ca sigur interesul îi va uni, aşa cum a mai fãcut-o şi cu alţii, cu alte ocazii. PMP şi PDL vor rãmâne partide dependente de Traian Bãsescu, singurul în mãsurã sã le tragã spre putere. Oricum PDL nu stã deloc rãu în sondaje, deşi e cam în pragul destrãmãrii odatã cu dezertãrile spre PMP.
Aşa cã e foarte posibil ca din 2015 lucrurile sã se schimbe şi sã avem o opoziţie mai sudatã şi o putere, USD, mai strânsã dar mai stabilã, mângâiatã pe creştet de un preşedinte ca Victor Ponta sau Sorin Oprescu.