1. O navã, 1 dolar!
Instanţa româneascã a stabilit cã nu existã prejudiciu în Dosarul Flota. Nici mãcar rea-intenţie; nici management prost; nici vinovaţi, nimic, nimic… Deci, flota româneascã a dispãrut pe mãrile şi oceanele lumii sub cele mai bune auspicii! Acoperirea legalã a tuturor demersurilor fãcute de cãtre oficialii anilor ’90 mai cã ar trebui sã ne bucure, nu alta! Dincolo de gluma aceasta amarã, existã o mare şi neostoitã, nici astãzi, dupã atâţia ani, frustrare printre oamenii de bun simţ ai acestei ţãri, printre specialiştii în navalisticã şi economie, printre truditorii marinei româneşti, de la ofiţer la simplu marinar: cum a putut sã disparã o aşa forţã economicã, iar de eventualele roade ale vânzãrii ei, sã nu beneficieze decât o micã parte dintre cei îndreptãţiţi, iar la modul general, în bugetul ţãrii sã nu se resimtã nici un fel de… înviorare? Când spunem beneficiari ai vânzãrii, ne referim la proprietarii de drept, societãţi comerciale, iar nu la persoane fizice, cum lasã a se înţelege cã s-ar fi înfruptat, multe din argumentele celor care resimt vânzarea flotei ca pe o nedreptate fãcutã economiei româneşti…
Ziarul “Financiarul” a fãcut o serie de dezvãluiri ale acestei afaceri, din care rãzbate cu prisosinţã maniera pãguboasã în care au acţionat oficialii români, stupizenia, pe alocuri, a deciziilor lor, iar la capãt, reaua lor intenţie.
Dosarul Flota a fost instrumentat pentru întâiaşi datã în 1999, pe vremea când Traian BÃSESCU era membru PD, iar formaţiunea aceasta era la putere. Procurorul general al României era Mircea Criste. Dosarul reţinea, negru pe alb, cã, în 1991, în calitate de ministru al transporturilor, Traian BÃSESCU, actual preşedinte al României, aflat la al doilea mandat în aceastã calitate, ar fi semnat un contract cu firma norvegianã KLAVENESS, cu sediul în Oslo (vezi foto), cãreia Petromin i-ar fi vândut – sã reţinem – 16 nave, fiecare la preţul de 1 dolar bucata. Culmea tranzacţiei nu este faptul cã partea românã s-a ales cu praful de pe fundul oceanului planetar, ci cã în contul datoriei României s-a mai înregistrat o datorie de 20 milioane de dolari cãtre o bancã din Oslo! Cum a fost posibil? Foarte simplu, veţi vedea, înainte, însã, sã consemnãm apetitul preşedintelui Traian BÃSESCU de a face împumuturi în numele statului român, iatã, o mostrã datând din 1991, pe care o putem conexa împrumuturilor uriaşe, înrobitoare semnate cu FMI, pe care le-a girat din înalta sa funcţie prezidenţialã, şi pe care le-a tot lãudat de câte ori a avut ocazia, oficial!
2. O retehnologizare, 45 milioane dolari!
Aşadar, sã dãm timpul înapoi şi sã vedem detaliile Dosarului Flota, cu, sã-i spunem, “momentul Klaveness”, altfel, afacere pornitã cu cele mai bune intenţii, dupã cum afirmã iniţiatorii ei, adicã menitã sã asigure profit noii înfiinţate companii private PETROMIN, desprinsã din fosta Întreprindere de stat NAVROM.
Potrivit acestei mãrturisiri de mare impresie managerialã, dosarul penal deschis reţine cu totul altceva! Mai precis, pentru început, o notã a Ministerului Transporturilor – atenţie la amãnuntul urmãtor, ce duce cu gândul la ilegalitate – fãrã numãr de înregistrare şi datã de emitere. Ei, bine, în baza acestei note, pe 31 martie 1991, s-a decis necesitatea deschiderii unei linii de credit de 45 milioane dolari necesari pentru retehnologizarea a 15 nave din gestiunea Petromin. De aici, sarabanda etapelor a ceea ce avea sã însemne dispariţia flotei Petromin se desfãşoarã cu repeziciunea unui ceasornic reglat de un ceasornicar nepriceput, pe repede-înainte, repede, repede, tot mai repede! Aşa se face cã, la 11 aprilie, la nici douã sãptãmâni de la acel act dubios, nedatat şi neînregistrat, Traian BÃSESCU, în calitate de ministru al transporturilor, semna, la Oslo – s-a dus dom’ ministru la Oslo, sã semneze în persoanã – cu o întreagã suitã de reprezentanţi ai Petromin şi câţiva conţopişti guvernamentali, inevitabili în astfel de situaţii, sã semneze, deci, alãturi de partea norvegianã de la Klaveness, un act prin care se înfiinţa o companie mixtã româno-norvegianã, cu sediul – unde credeţi? – în Liberia, firmã ce avea sã se ocupe cu exploatarea a 16 nave româneşti. În toatã aceastã afacere, care miroase de departe a morişcã de spãlat bani, partea norvegianã trebuia sã se ocupe de procurarea acelui credit de 45 milioane de dolari, bani cu care sã se retehnologizeze navele ce aveau sã treacã sub pavilion liberian… Vã doare capul, cumva, de atâta labirint birocratico-finanţist? Ei, bine, aşa se scot bunurile din ţarã, aşa se fac averi cu acte în regulã, ca-n filmele hollywoodiene, ba chiar mai ceva ca acolo!
Dar, staţi liniştiţi, cã suspansul de-abia de-acum începe şi mai şi!
3. O semnãturã, o flotã, un paradis fiscal!
Odatã actele semnate şi stropite cu şampania de rigoare, la 14 mai 1991, se hotãrãşte înfiinţarea companiei mixte PETROKLAV, cu sediul în Liberia. În Liberia, stat recunoscut pentru largheţea sa privind înregistrãrile de firme plus sistemul de impozite şi taxe, unde sediul a figurat foarte puţin, pentru cã a fost transferat în Insulele Bahamas, la 26 iulie, acelaşi an, o altã locaţie recunoscutã ca paradis fiscal, cuibuşor de nebunii pentru şmecherii care vor sã fenteze fiscul şi sã ascundã averi fãcute la limita legii. Cine a girat tot acest… balet navalistico-financiar? Traian BÃSESCU, desigur, atunci ministru al transporturilor, actualmente, preşedinte al Republicii România, aflat la al doilea mandat! Şi, cum, vã puteţi întreba, Guvernul României dormea, sau ce fãcea, de nu a vãzut ditamai “inginerie financiarã”? Nu, Guvernul României nu dormea, doar cã a închis ochii, astfel cã toate tranzacţiile au fost fãcute doar pe baza semnãturii bãsesciene, care semnãturã, cât era ea de a unui ministru, nu a avut nicio acoperire guvernamentalã, un agrement, o recunoaştere, ceva, amãnunt absolut necesar în astfel de cazuri, în care se angajeazã numele ţãrii pe plan internaţional! Nu, Parchetul a reţinut la Dosarul Flota acest aspect, cum cã aceste tranzacţii au fost fãcute doar în baza semnãturii a celui, pe atunci, ministru al transporturilor, scurt! Tot acelaşi Parchet mai reţine la dosarul cauzei şi un alt abuz al fostului ministru Traian BÃSESCU, actualmente preşedinte al României, anume faptul cã navele din custodia companiei PETROKLAV, deci aparţinând încã Petromin, arborau pavilion liberian, deşi prevederile legale din acea vreme interziceau acest lucru. Cine, însã, semnase un ordin expres în acest sens? Traian BÃSESCU, aţi ghicit, actualul preşedinte al României!
4. Un credit, al doilea credit, un singur beneficiar!
Abuzurile şi mânãriile nu se opresc aici! Dosarul FLOTA este o saga – cã tot suntem pe ceva coordonate scandinave – plinã de adrenalinã, încât scenariul “Piraţilor din Caraibe”, cu al sãu Jack Sparow, interpretat de Johnny Deep, pare o biatã însãilare, fãrã sare şi piper!
Ce face, aşadar, în continuare, acest Jack Sparow de România, recte Traian BÃSESCU ot Constanţa, conform Dosarului FLOTA? Pãi, ce sã facã, gireazã, în continuare, derularea afacerii! Firma Klaveness, ca mandatar al managementului afacerii, partener serios – mã rog, ca orice parte dintr-o afacere, în care “miroase” beneficiul creat din mai nimic în ceea ce îl priveşte – obţine împrumutul de la Christiania Bank din Oslo, respectiv, douã credite – iacã, poznã, nu s-a calculat bine, un credit se dovedeşte insuficient! – unul în valoare de 45 milioane dolari, celãlalt, de 64 de milioane de dolari. Total, aşadar, 109 milioane dolari, credit girat cu… navele româneşti aflate sub pavilion liberian, ancorate când la sediul din Liberia, când, pe urmã, la cel din Insulele Bahamas! (Sã notãm cursul de schimb dolar-leu, al anilor ’91-’94, situat undeva la 1dolar egal 1660 lei vechi, deci, actualmente 1,66 lei; de curiozitate, la cursul BNR, în aceste zile, de 1 dolar egal aproximativ 3,25 lei)
Din momentul ridicãrii creditului, afacerea trebuia sã înceapã sã producã profit, adicã din exploatarea navelor cedate firmei româno-norvegiene, PETROKLAV, aceasta, aflatã sub jurisdicţie liberianã, trebuia sã încheie contracte de cãrãuşerie, sã transporte, sã ducã şi sã aducã tot felul de mãrfuri, din şi de prin porturile lumii, iar Petromin sã prospere, implicit, din acel profit trebuind sã se returneze ratele creditului angajat cu banca din Oslo!
Surprizã, însã, afacerea PETROKLAV starteazã, face ceva profit, dar, încet, încet, se prãbuşeşte în doar câţiva ani, iar ratele scadente încep sã nu se mai achite. Cum banca norvegianã avea creditul girat cu navele, începe sã vândã din ele… Şi tot vânde din ele pânã nu mai are ce sã vândã, toate cele 16 nave topindu-se ca rate scadente! Dar, cum din ratele plãtite şi din toate vânzãrile fãcute de bancã nu s-au acoperit decât 89 milioane dolari, au mai rãmas neachitaţi 20 milioane dolari, imputabili statului român, cã doar de aia semnase dom’ Bãsescu, la Oslo, ce semnase! Ca sã-i recupereze, cu acordul statului român, prins în corzi de prevederile contractului de credit, pe care-l girase cu semnãtura practic nelegitimã, a ministrului Bãsescu, banca osloezã vânde şi celelalte 6 nave pe care le deţinea Petromin. Şi cu asta, basta, s-a pus capac firmei Petromin! Amin şi zvâc! Din tot, în perioada 1991-1999, ea s-a ales cu exact niciun dolar, din acei dolari vânturaţi de Traian BÃSESCU prin Norvegia, Liberia, Insulele Bahamas şi prin alte pãrţi de lume doar de jurnalele de bord consemnate!
5. O flotã, un director, o “navã”!
Iar acum, cireaşa de pe tort: în toatã aceastã perioadã, care a dus la dispariţia firmei Petromin, cândva parte a NAVROM România, conform surselor descoperite ulterior, deci neincluse în Dosarul Flota, directorul firmei mixte româno-norvegiene, PETROKLAV, se zice cã a fost… TRAIAN BÃSESCU, pe atunci ministru al transporturilor – deci, incompatibilitate de funcţii, conflict de interese etc. – acelaşi om care, actualmente, conduce România, şi vrea sã dovedeascã faptul cã ştie sã conducã ţara precum… o navã! (va urma)
A. SASSYN-ZOMBICCIAN
