Ultimul vis al lui Bãsescu

Proximitatea alegerilor europarlamentare aduce din nou politicul în prim plan, şi aceasta dupã ce o vreme am pãrut preocupaţi de chestiuni non-politice, mai terestre: tribulaţiile deja clasice legate de deszãpezire, efectele noului cod penal sau soarta STS.
Deşi nu au vreo însemnãtate pentru populaţie – Parlamentul European e mult prea departe de realitãţile contondente ale vieţii noastre de zi cu zi – alegerile europarlamentare dau doar o fotografie de moment a vanitãţilor şi clasamentului politic autohton. Inevitabil vom intra în zodia ceţoasã şi învrãjbitoare a confruntãrilor politice şi o vom ţine aşa cel puţin pânã la sfârşitul anului, cãci, ştim, dupã europarlamentare vor veni alegerile pentru Cotroceni, alegeri cu o mizã internã mult mai intensã, mizã ce va acapara agresiv şi manipulatoriu cam tot spaţiul dezbaterii publice.
Deja au ieşit la rampã sondajele de tatonare. Ultimul dintre acestea, coordonat de Centrul pentru Studierea Opiniei şi Pieţei (CSOP) aratã o USL aflatã în fruntea topului preferinţelor electorale, cu 55%, chiar dacã trendul e unul de scãdere. Dacã ar fi sã luãm separat partidele principale din USL, adicã PSD şi PNL, vom observa cã PSD e situat undeva departe, la 35%, iar PNL abia la 20%. Cel puţin aşa spun datele sondajului CSOP.
Procentele antamate de liberali nu surprind însã. Cam dintotdeauna liberalii au fost în zona aceasta, 20%, cu un electorat fidel stabil, procente suficiente ca sã conteze oricând, în orice calcul parlamentar sau guvernamental.
Imediat dupã liberali vin, vorba vine, cãci parcã abia se mişcã, democrat-liberalii lui Vasile Blaga, cu 19%, ceea ce îi face foarte importanţi în orice calcul post-europarlamentare, în orice posibile combinaţii pentru Cotroceni.
PSD, având în spate un PNL dar şi un PDL ale cãror procente le egaleazã lejer şi chiar le depãşeşte pe ale sale, va avea de furcã dupã ce trece iureşul acestor alegeri. Cele 35% obţinute de social-democraţi nu-s deajuns pentru a-şi permite sã-i scape pe liberali din braţe şi sã defileze singuri spre Cotroceni. Aşa cã nu sunt şanse ca USL sã se desfacã, în niciun caz din cauze social-democrate, oamenii lui Ponta cunoscând bine riscurile unei eventuale alianţe PNL-PDL, eventual o nouã A.D.A.
Toate aceste precauţii ale PSD sunt uşor de intuit şi sunt normale ţinând cont tocmai de volatilitatea cunoscutã a alianţelor noastre politice de ieri sau alaltãieri.
Rãmâne uimitor însã cât de multe procente strânge totuşi PDL, un partid care nu a fãcut vreo mare brânzã în opoziţie. Sã vedem dacã şi acum, când PMP a luat vânt în pupa cu Elena Udrea, mai rãmân democrat-liberalii tot în coasta liberalilor.
De când Elena Udrea a trecut la PMP împreunã cu alţi 15 parlamentari PMP a crescut în vizibilitate. Mulţi deja au început sã priveascã mai atent spre PMP care e situat acum, potrivit CSOP, chiar peste PPDD, un partiduleţ deja fantomatic, conjunctural, ca şi PC. PMP e creaţia lui Traian Bãsescu şi, cã ne place sau nu, Traian Bãsescu este şi va fi un jucãtor important, aşa cã tot mai mulţi încep sã se sensibilizeze la cântecul lui de sirenã, deşi şi PMP s-ar putea sã nu fie altceva decât un moft prezidenţial, o schemã de joc. Ne vom lãmuri cât de viabil e PMP la toamnã, pânã atunci ne rezervãm dreptul de a fi sceptici.
E clar cã Traian Bãsescu îşi pregãteşte de fapt mutãrile pentru 2015 – 2016, şi cã viseazã, ca Putin, sã ajungã prim-ministru, indiferent cine va fi la Cotroceni.