UN CRITIC LITERAR DE PRESTIGIU: DUMITRU BÃDESCU

Timp de peste patru decenii, viaţa culturalã a oraşului STREHAIA a avut un puternic puls, o mare diversitate şi un prestigiu de invidiat prin activitatea a doi oameni de excepţie: profesorul CONSTANTIN A.PROTOPOPESCU şi profesorul DUMITRU BÃDESCU. Generaţii dupã generaţii au luat de la dânşii lumina cãrţii şi au învãţat sã fie oameni demni în viaţã.
Primul, ca istoric şi pasionat istoric, a avut cultul trecutului, eroilor şi monumentelor.
Al doilea, predând limba şi literatura românã, a avut o statornicã pasiune pentru teatru, pe care a transmis-o şi elevilor sãi cu care a pus în scenã numeroase piese de teatru, precum – „LA O PIATRà DE HOTAR” de I.D.SÂRBU; „IO, MIRCEA VOIEVOD” şi „CETATEA DE PIATRÔ de DAN TÃRCHILÃ; „CINEVA TREBUIA Sà MOARÔ de ALEXANDRU MIRODAN şi altele. Domnul DUMITRU BÃDESCU a conceput ingenioase şi valoroase scenarii dupã unele creaţii ale scriitorilor români şi universali pe care le-a redat generos publicului, tot prin elevii sãi, în dubla calitate de autor şi regizor.
Om cu o întinsã şi temeinicã culturã, dar mai puţin încrezãtor în puterile sale, a doua pasiune – cea a SCRISULUI – domnul DUMITRU BÃDESCU şi-a descoperit-o târziu, dupã pensionare, când a fost solicitat sã colaboreze la revista „ARCADE”; ce apare la STREHAIA. La venerabila-i vârstã, de peste 12 ani scrie cu pasiune şi admirabilã hãrnicie, cu multã pricepere, devenind – cum se zice – criticul literar de direcţie al acestei interesante publicaţii. Rod al acestei fructuoase activitãţi sunt cele trei consistente volume de „CRONICI LITERARE”.
Cel de – al treilea volum a apãrut, recent, în editura PROFIN şi reţine în mod deosebit atenţia prin bogãţia şi diversitatea ideilor şi opţiunilor.
Domnul DUMITRU BÃDESCU lectureazã atent, obiectiv cãrţile pe care le primeşte şi reuşeşte sã contureze acea notã distinctã de originalitate a respectivilor autori, fie cã sunt poeţi, prozatori, critici şi istorici literari, memorialişti.
Criticul ne convinge, bunãoarã, cã poetul DORU V. FOMETESCU „scrie o poezie sensibilã marcatã de judecata rece a gândirii simţite profund cu inima” ( „DEZAMÃGIRI – IEŞIREA DIN PARADIS”)
Fiindu-i elev, cãrţile scriitorului VIRGILIU TÃTARU le citeşte tot mai atent, dar şi cu bucuria fostului dascãl, recenzându-i volumele – „VALERIU ARMEANU – VOCAŢIA CREAŢIEI”; „VALEA MOTRULUI ÎN LITERATURÔ; „CONSTANTIN PAPACOSTEA – PAJURà PUBLICISTUL”; „PROFILURI” şi „EUFROSIN POTECA”.
Pe criticul literar DUMITRU BÃDESCU îl impresioaneazã, în mod deosebit, la acest autor, volumul „OAMENI, DESTINE ŞI AVENTURA UNEI CÃRŢI”, cãci dânsul ne spune: „ O carte emoţionantã, scrisã cu lacrimi (…). Dacã „AMINTIRI DIN COPILÃRIE” vorbeşte despre firescul copilãriei, cartea de faţã ne prezintã epopeea unui destin eroic în luptã cu vicisitudinile vieţii unui copil. Este de fapt drama unui copil de ţãran, care, cu mari sacrificii, nu numai cã supravieţuieşte, dar reuşeşte în luptã cu destinul” (…). Cartea ne captiveazã, ne emoţioneazã şi nici nu ştii când ai ajuns la ultima paginã, furat de evenimentele la care participi sufleteşte”.
Cronici literare la fel de ample, consistente şi argumentate ne oferã domnul DUMITRU BÃDESCU şi despre alţi interesanţi scriitori contemporani: AUGUSTIN POPESCU care a „traversat o dramã” („SINGUR”): ANA-MARIA STÃNESCU, cu „o conştiinţã poeticã în formare, un suflet vulcanic şi o expresie plinã de umor”;MIHAI BURACU ( „EU SUNT SCRIBUL… AMINTIRI ŞI POEZII DIN ÎNCHISOARE”); ION ELENA ( „ADIO, FRUMOASE ZÃPEZI” – poem în prozã); GEORGE DUMITRU („OGORUL SÂNGELUI”); ION POPESCU – BRÃDICENI („ARTE TRANSPOETICE”; „SERILE DE LA BRÃDICENI”); DONA ROŞU („NUMELE TÃU”); ELENA POPESCU („VIBRAŢIE SUB ARCUŞURI DE TOAMNÔ); ION SABIN CERNA („IUBIRI DIN ALTE ZÃRI”); MIHAI GHEORGHE („STRIGÃTE ÎN AGORA”); FLORIAN VLÃDICA („SLOVE ŞUGUBEŢE”).
Din secvenţa „ATITUDINI” se reţin eseurile „FAMILIE – ŞCOALÔ; „DREPTUL LA SÃNÃTATE”; „Sà NE BUCURÃM”.
În ultima parte a volumului – „COMEMORÃRI”, criticul literar ne oferã reuşite şi emoţionante portrete ale scriitorilor: ADRIAN PÃUNESCU, FÃNUŞ NEAGU, ION LUCA CARAGIALE, CONSTANTIN A.PROTOPOPESCU ŞI AUGUSTIN POPESCU.
Criticul literar DUMITRU BÃDESCU are cultul cuvântului frumos rostit şi scris, aşezat cu grijã în frazã şi plin de sensuri şi semnificaţii. Cum de altfel ne-o şi spune: „Cel mai mare mit al omenirii şi minune în existenţa ei este CUVÂNTUL. Din el se nasc şi în el mor miliarde de gânduri şi sentimente. Pe drept cuvânt se spune cã prin el ne facem intrarea în lume şi prin ultima rostire ne luãm adio de la ea. Prin el ne legãm şi ne dezlegãm de viaţã. De aceea se spune cã mai întâi a fost CUVÂNTUL.
Toatã încãrcãtura de idei şi sentimente cel mai bine o exprimã poezia, în general literatura. De aceea misiunea criticii literare este decodarea textului literar, adicã explicarea a ceea ce a vrut sã spunã poetul.
Niciodatã critica literarã nu poate exprima ultima idee rostitã de poet. O operã este cu atât mai mare cu cât în ea se regãsesc mai multe generaţii cu gândurile, frãmântãrile şi sentimentele lor”.
MEHEDINŢIUL a avut şi are numeroşi poeţi şi prozatori, dar mai puţini critici literari. Trei s-au impus şi au o operã de referinţã. Doi în perioada interbelicã – DUMITRU TOMESCU, unul dintre fondatori şi criticul de direcţie al revistei „RAMURI” – şi CONSTANTIN D.IONESCU – critic de direcţie, timp de un deceniu, al revistei tradiţionaliste „DATINA” şi critic de direcţie, câţiva ani, al revistei „GÂNDIREA”, colaborator de prestigiu al revistei „RAMURI”.
În zilele noastre s-a impus prestigios criticul literar DUMITRU BÃDESCU care, prin cele trei volume de „CRONICI LITERARE”, îşi contureazã o personalitate distinctã, demnã a fi luatã în seamã şi care se impune prin ideile şi opţiunile sale fundamentate şi convingãtoare.
Sãnãtate şi acelaşi spor la scris, domnule profesor DUMITRU BÃDESCU !
VIRGILIU TÃTARU