* Prostituţia din politica româneascã a atins cote incredibile. Cine îl considerã pe Traian Bãsescu singurul responsabil de mocirla existentã în viaţa politicã autohtonã se aflã într-o profundã eroare. Eu însumi mã încãpãţânez sã cred asta, însã realitatea ţine, de la o vreme, sã mã contrazicã sistematic. Bãsescu poate fi malefic la modul absolut, dar, dacã nu ar gãsi, cum sã zic, parteneri adecvaţi în mediul politic, cred cã ar trece drept un ins inestetic oarecare sau, în cel mai bun caz, un personaj cenuşiu. Ce înţeleg eu prin „parteneri adecvaţi”? – m-aţi putea întreba. Pãi, în cazul de faţã, „partenerii adecvaţi” ai Bãsescului ar fi carieriştii de joasã speţã, trãdãtorii de vocaţie, jigodiile bãloase, oportuniştii de toate culorile şi calibrele.
* Iatã recentul episod cu Teodor Meleşcanu, numit de musiu Bãsescu şef al spionilor, în locul lui M.R.Ungureanu, uns recent ca premier. Mulţi ani, acest Meleşcanu, altminteri om nu prost de felul sãu, a stat la cutie, sub acoperãmânt liberal, fãrã sã facã în jurul sãu prea multe valuri. Bonomia afişatã ostentativ, la fel ca şi surâsu-i comprehensiv, comentariile sale, „echilibrate” pânã la provocarea somnolenţei, au putut lãsa multora impresia cã omul s-a aşezat, în sfârşit şi pentru totdeauna, la casa lui. Politicã, evident. Numai cã mult prea tomnaticul şi bonomul flãcãu nu urmãrea, probabil, decât sã facã uitat tumultuosul sãu trecut de trãdãtor pentru a da, probabil, ultima şi cea mai eficientã loviturã (de copitã) politicã. În folos personal, desigur, dar şi drept… mulţumire faţã de cei care l-au primit cu braţele deschise în ograda lor, cadorisindu-l cu tot felul de avantaje, de demnitãţi bine plãtite – distinşii şi generoşii liberali. Şefia SIE şi lovitura de mãciucã aplicatã, într-un moment şi aşa critic, ideii de Opoziţie unitã îi vor asigura lui Meleşcanu o bãtrâneţe lipsitã de griji, ba chiar îndestulatã. Acceptând fãrã rezerve oferta ce i s-a fãcut, Meleşcanu i-a mai permis lui Bãsescu sã ia o gurã serioasã de oxigen, timp în care sã mai croiascã niscaiva planuri „din cuţite şi pahare” în contra unei Opoziţii aproape debusolate. Care, memorie scurtã având, a pierdut din vedere cã acela care trãdeazã o datã o va face şi a doua oarã, şi a treia oarã… Şi doar îl avea alãturi pe Ion Iliescu, prima „victimã” celebrã a Meleşcanului… * Şi, uite-aşa, i-a mai ciuruit Bãsescu o datã pe cei care se credeau mult prea devreme câştigãtori!
* Mişcarea Popularã, mai vechea gãselniţã politicastrã a celor aflaţi la putere, începe sã prindã cheag. Un cheag, e drept, cam puturos, dar care se pierde, finalmente, în izul de zer ovin al brânzei ideologice aduse de partiduletele diriguit de straşnicul latifundiar de la margine de Bucureşti. Cu Jiji şi cu trupa lui, coana Nutzi Udrea, şefa PDL Bucureşti, vrea sã punã tocurile cui pe Primãria Generalã a Capitalei, dar şi pe primãriile de sector. Mulţi au strâmbat cu superioritate din nas auzind de o asemenea insolitã combinaţiune politicã. Pentru tot ceea ce se întâmplã în aceste zile, noi avem o vorbã: cine se aseamãnã se adunã. Chiar nimeni nu mai învaţã din proverbe? Atunci, haideţi la Moşu’!
* Un gând primãvãratic, la acest început de martie, tuturor femininelor care ne înfrumuseţeazã viaţa! Nu le uitãm noi nici în restul anului, dar, ce sã facem, acum e… vremea lor!
LA MULŢI ANI!
