ORAŞELE-FANTOMÃ, PUTIN ŞI VÎNÃTORUL-ŞEF

Ia sã vedem noi cum a fost rezolvatã problema cîtorva zeci de sate din România, devenite oraşe doar cu numele. Înainte de integrarea în Uniunea Europeanã, oficialii de la Bruxelles arãtau cu degetul spre România, pe motiv cã ar avea prea mulţi locuitori în mediul rural. Mişcate de gest şi ca sã fie pe placul mai-marilor de la uniune, autoritãţile române au transformat peste noapte zeci de comune în oraşe-fantomã, cu toate cã nu îndeplineau criteriile minime de urbanizare prevãzute de lege: canalizare, apã potabilã, strãzi asfaltate şi curent electric. 55 de comune au cãpãtat statut de oraş, dar numai pe hîrtie. Ţãranii au fost chemaţi la referendum. Li s-a promis asfalt în locul glodului şi canalizare în locul privatei din fundul grãdinii. În realitate însã, totul a rãmas nemişcat. Doar taxele ţãranilor s-au ridicat la nivel urban şi, cum nu se putea altfel, salariile funcţionarilor de la primãrie s-au ridicat la acelaşi nivel. Ce sã mai zic de ultima creştere de salarii a primarilor? Circul electoral se apropie şi roţile carului trebuiau unse din vreme. Condiţiile de trai au rãmas cam tot aceleaşi în oraşele-fantomã. Ici, colo, cîte un gospodar cu posibilitãţi şi-a mai luat rolul în serios, în rest…, urbanizarea promisã sãtenilor, la mila primarilor.
Electrificarea gospodãriilor şi satelor, domnule Prim Ministru, domnule Preşedinte, tot pe hîrtie se aflã. În mileniul trei, montarea unor stîlpi şi a unor fire conducãtoare de electricitate reprezintã pentru guvern o problemã echivalentã cu trimiterea unei rachete pe Marte. Ca sã nu mai vorbim de tonele de cabluri care stau suspendate haotic şi inestetic pe stîlpi, în micile şi marile oraşe ale Ţãrii. Electrificarea satelor, ca normalitate a civilizaţiei, a devenit o dificilã problemã naţionalã. În România existã 97.805 de gospodãrii neelectrificate, amplasate în 2.284 de localitãţi strãbãtute de uliţe neasfaltate. Din total, 2.822 de gospodãrii se aflã în 97 de localitãţi complet neelectrificate. Din cinci români de la sat, trei se spalã în lighean sau în butoi, şi au pe post de toaletã o groapã sãpatã în pãmînt, pentru cã fondurile destinate modernizãrii satelor s-au „evaporat la primãrii”.
Iar agricultura?, în mod sigur merge şi mai bine odatã cu vînzarea de terenuri agricole strãinilor. De aceea şi Ministerul Agriculturii are un sediu luxos, cu badiguarzi (sic!) „unu şi unu” la porţi, de nu trec nici muştele ţãranilor şi unde fotografiatul este interzis. Dacã tot le-am dat strãinilor, mai mult pe degeaba, o mare parte a terenurilor agricole, de ce n-ar fi potrivit un ministru polonez, ungur, israelian, englez sau din spiţã regalã. Şi aşa bieţii români au ajuns hãitaşii asasinilor economici ai Ţãrii. Au ajuns „gonacii” marilor boieri şi moşieri capitalişti, care dorm pe saci de bani şi sfideazã poporul cu obrãznicie. „Prin foc şi sabie vor trece” toţi cei care şi-au împãrţit pãmîntul Ţãrii ca pe un tort sau l-au vîndut, şi cei ce nu pricep cã România va sta tot timpul în picioare, de sine stãtãtoare!
Înainte de vremuri vînãtoarea era un mijloc de trai, vînatul asigurînd hrana vînãtorului şi a familiei sale. E, oare, aşa de flãmînd magnatul furnizor de clauze şi comisioane abuzive clienţilor, de invitã anual la Balc pe unii dintre exploatatorii Europei, ca sã împuşte animale ce nu se pot apãra? Trecerea bruscã a fostului tenisman Ţiriac de la sportul alb, care i-a adus glorie, la sportul roşu al amatorilor de plãceri sîngeroase, e de neînţeles. Anual, în ţarcul de la Balc bancherul dã adunarea boierilor cu mofturi ai Europei la mãcelul mistreţilor importaţi de pe unde ştie el, inclusiv din fondul cinegetic al României, ţinuţi închişi cu gard electrificat. Fie el domeniu privat, adicã o fermã de porci ca oricare alta, tot braconaj se numeşte. De ce? Animalele nu au şansa de a se apãra, de a fugi. Pentru aceşti milionari ai Europei, cãrora ziarele le fac reclamã şi spectacol doar pentru cã dau buzna la împuşcat, nu conteazã decît banii, gloanţele şi instinctul bestial de a ucide. „Romsilva” tace, nici n-are ce face, iar cei cu competenţe în stoparea acestui bal sîngeros se emoţioneazã dacã rostesc impresionantul nume al vînãtorului-şef. În loc sã militeze pentru sãnãtatea mediului înconjurãtor, chiaburii aceştia infatuaţi, apãruţi ca ciupercile pe dealurile Ţãrii, ucid animalele cu carabine încrustate cu aur. De ce doar în ţãri din lumea a treia se organizeazã partide de masacrare a animalelor, nu şi în ţãrile aşa-zis civilizate? Nu-i chiar o cinste cã bancherul acesta vînãtor e român. Un român adevãrat nu loveşte în poporul din care face parte, nici cu arma, animalele, nici cu clauze şi dobînzi frauduloase. Vã daţi seama ce suflete au aceşti killeri?
Anul acesta, militanţii pentru protecţia animalelor au chemat poliţia la Balc, prezentînd ca motiv faptul cã nu ar exista un aviz de la Minister, folosirea armelor de vînãtoare fiind interzisã într-un ţarc, chiar şi de mari dimensiuni, cum este cel de la Balc. Animalele aflate în captivitate nu pot fi împuşcate. Opriţi circul acesta barbar!
În final, sã ne îndreptãm atenţia la mişcãrile lui Putin, care luptã cu „dolarul imperialist”, urmãrind, din motive economice, dedolarizarea rapidã a economiei ruseşti.
Agenţia de presã „RIA Novosti” anunţa cu puţin timp în urmã cã ruşii care deţin dolari ar putea fi obligaţi sã scape de ei, potrivit unei iniţiative legislative depusã la Duma de Stat de reprezentanţii Partidului Liberal-Democrat, considerînd cã, astfel, vor reuşi sã-i confere rublei statutul de valutã potrivitã pentru rezervele internaţionale. Ar urma ca deţinãtorii de numerar sau depozite în dolari sã-şi cheltuiascã economiile sau sã le schimbe în ruble. În caz contrar, bancnotele americane vor putea fi confiscate în urma unor controale. Dolarii confiscaţi vor fi preschimbaţi în ruble, iar suma va fi returnatã proprietarilor. „Limitarea circulaţiei şi pãstrãrii dolarului va fi un pas concret în apãrarea intereselor cetãţenilor ruşi şi a organizaţiilor de influenţã negativã a piramidei datoriei americane care se prãbuşeşte”, se aratã în propunerea legislativã. Concomitent cu mãsura drasticã luatã de islandezi împotriva abuzurilor bancherilor, şi aceasta ar fi o idee demnã de aplicat în România! Atunci, adio „Nobel” pentru corupţia de stat!
Maria Diana Popescu, Agero
www.agero-stuttgart.de