Eminescu – un meteor cãzut aici, printre noi, din alte lumi

„Poet absolut”, Mihai Eminescu rãmâne un etalon fundamental al poeziei româneşti, „marele poet naţional, purtãtorul unui mesaj înalt în istorie” (Ioan Alexandru).
La sfârşitul secolului al XIX-lea, mai precis în 1889, Titu Maiorescu afirma „Acesta a fost Eminescu, aceasta este opera lui. Pe cât se poate omeneşte prevedea, literatura poeticã românã va începe în secolul al XX-lea sub auspiciile geniului lui şi forma limbei naţionale care şi-a gãsit în poetul Eminescu cea mai frumoasã înfãptuire pânã astãzi, va fi punctul de plecare pentru toatã dezvoltarea viitoare a veştmântului cugetãrii româneşti (Titu Maiorescu, Eminescu şi poeziile lui, în volumul Din critice, Editura Tineretului, Bucureşti, 1967, pag. 268).
S-a dovedit ulterior cã afirmaţia lui Titu Maiorescu era pe deplin fondatã, deoarece Eminescu a devenit, în timp, reper de valoare absolut în lirica româneascã.
El a devenit unul din „exemplarele cele mai splendide pe care le-a produs umanitatea”, „Eminescu a fost o anticipaţie (…). Un meteor cãzut aici, printre noi, din alte lumi.” (Garabet Ibrãileanu), „poetul nepereche” (George Cãlinescu), „poetul absolut care a creat sau, mai precis, a descoperit armonia poeticã a limbii române” (Ion Pillat), „sfântul preacurat al ghiersului românesc” (Tudor Arghezi), „omul deplin al culturii române”, „partea noastrã cea mai bunã”, „omul total al spiritului românesc” (Constantin Noica), „modelul nostru cultural” şi „mitul spiritualitãţii româneşti” (Eugen Simion), „un Buddha al poeziei” (Emil Cioran).
Mai mult decât atât, Rosa del Conte, o mare admiratoare a lui Eminescu i-a dedicat o carte intitulatã Eminescu sau despre absolut, carte prin care a dovedit cã Eminescu este reper de valoare absolut în poezia româneascã. Ar fi o onoare sã credem cã toatã lumea gândeşte în aceşti termeni despre Eminescu şi ar fi, de asemenea, o eroare gravã, sã nu acceptãm ideea ca orice scriitor se confruntã cu sensibilitatea generaţiilor ce-i urmeazã. Trebuie sã recunoaştem însã cã Eminescu este un poet de geniu şi cã, în opera sa, şi, de ce nu, în fiinţa sa, noi, românii, ne regãsim cu mâhnirile, nenorocirile şi tristeţile noastre.
Din aceastã lume agitatã, în care alergãm dintr-un loc în altul dupã speranţe mai mult sau mai puţin realizabile, în care vorbim mai mult despre bani şi diverse probleme, simţim uneori nevoia sã evadãm, şi-atunci (re)gãsim o oazã de pace în poezia eminescianã.
Miercuri, 15 ianuarie 2014, elevii cenaclului „Fereastra sufletului” al Liceului Tehnologic „Tudor Vladimirescu” din Şimian l-au sãrbãtorit pe poetul nepereche nu doar în inimi, ci şi în public, prin organizarea unei activitãţi în biblioteca unitãţii de învãţãmânt intitulatã „Trebuia sã poarte un nume…”. Noi, o mânã de suflete, am încercat sã exprimãm însemnãtatea lui Eminescu pentru poporul nostru: el a dat expresie felului de a iubi, de a doini, de a lupta, de a rãbda şi de a spera al neamului. Au fost interpretate scenete, cântece, fiind citite scrisori trimise de Mihai Eminescu cãtre Veronica Micle.
De asemenea, elevii au aflat dintr-o prezentare power-point despre viaţa şi activitatea lui Mihai Eminescu. Tot în şcoala noastrã, în cadrul orelor de limba şi literatura românã, elevii au recitat din creaţiile lui Eminescu şi s-au întrecut în cadrul concursurilor la nivel de clasã având variate tematici: „Recunoaşte poezia”, „Chipul drag al lui Eminescu” sau „Poezii dedicate lui Eminescu”.
Aceastã şezãtoare literarã, cu poezii şi cântece pe versurile lui Eminescu, a fost un moment emoţionant pentru elevi şi cadre didactice deopotrivã.
Profesor Viorica Şoavã, Liceul Tehnologic
„Tudor Vladimirescu”, Şimian