NICI PREMIERUL, NICI PREŞEDINTELE N-AU TIMP SÃ SE PLICTISEASCÃ

Parlamentarii români pot intra în Cartea Recordurilor. Cît ai zice „peşte” au votat bugetul pentru anul viitor! Bugetul, în variantã de noapte! Primul buget al secolului, adoptat de dimineaţã pînã la miezul nopţii, s-a împiedicat de nemulţumirea preşedintelui, care a ameninţat cã-l va trimite retur. Pînã şi bugetul a ajuns motiv de ciorovãialã, ca la uşa cortului. Un gen de ping-pong la nivel înalt, deosebit de nociv pentru naţiunea românã. Dacã preşedintele a respins acordul cu F.M.I., înseamnã cã s-a trezit sau s-a deşteptat şi va lua mãsuri concrete: va naţionaliza resursele, îi va îndepãrta din guvern pe miniştrii puşcãriabili şi foşti puşcãriaşi; va scãpa de parlamentarii şi deputaţii cu dosare penale, başca de cei cu puşcãrie la activ. Apoi va face o sfeştanie, astfel ca fenomenele „paranormale”, care au fãcut sã disparã economia ţãrii în buzunarele lor şi ale acoliţilor strãini, sã fie anihilate. Va face viaţa cetãţenilor mai bunã, va mãri salariile şi pensiile tãiate de premierul de buzunar, va cere tuturor corupţilor sã înapoieze mita şi averile dobîndite ilicit, va cere înapoi tot ce s-a privatizat fraudulos, va cere şi ieşirea din U.E. E destul loc sub soarele României, deşi tot mai mulţi sus-puşi se aşeazã la umbrã cu cãţel, purcel şi toatã cãpãtuiala adunatã de pe spinarea poporului, timp de 24 de ani. Greu de crezut! Cîte n-a mai spus preşedintele cã va face şi a „uitat” a doua zi dupã „potop”!
Cã Ţara a fost prãdatã de la vîrf, o dovedeşte topul milionarilor-miliardari, care include şi un celebru trãdãtor, cîndva purtãtor de coroanã, dar şi recentele condamnãri cu închisoarea ale lui CodruÙ Sere’Ù, fost ministru al Economiei, care a primit cadou şase ani de închisoare, şi Zsolt Nagy, fost ministru al Comunicaţiilor, cadorisit şi el cu cinci ani de închisoare, ambii cu executare, în Dosarul privatizãrilor strategice. Conform statisticilor, sîntem Ţara cu cei mai mulţi miniştri şi guvernanţi ascunşi dupã gratii. Pînã aici totul ar fi clar. Dacã sînţeţi cu adevãrat patriot, domnule Preşedinte, invitaţi-l afarã din casã pe Tom Holst, managerul Chevron, care în urma protestelor din toamnã, a anunţat oficial cã explorarea gazelor de şist de la Pungeşti se suspendã pînã obţine aprobarea populaţiei. Ce mãsuri ia statul român, guvernul şi dumneavoastrã, domnule Preşedinte, cu primarul din zonã, care, potrivit plîngerilor scrise ale protestatarilor cãtre D.N.A, şi-ar fi însuşit terenul cu pricina? Ce sã însemne asta? Cã guvernanţii lucreazã pentru popor? Nu! Sînt preacuvioase slugi ale strãinilor jefuitori.
Dupã cum se poate observa, nici premierul nici preşedintele n-au timp sã se plictiseascã. Meciul lor a intrat în prelungire. Deşi tradiţia creştinã spune cã în post trebuie sã fii evlavios şi sã ierţi, pe micile ecrane, românul, ţinut între subzistenţã şi supravieţuire, aude tot felul de ameninţãri de „cartier” şi sofisme elucubrante, prin care „onorabilii” îşi apãrã obsesiile şi orgoliile pãgubitoare pentru naţiune. Nu vedeţi cã şmecheriile înalte sînt pãstrate în sertarele puterii o vreme, ca mai apoi sã se ajungã la un schimb de prizonieri, dupã caz? Politica noastrã e în delir total. Vine Sfîntul Crãciun, iar ei, în loc sã-şi spele feţele de pãcate, conform tradiţiei creştine, şi sã bea apã sfinţitã dimineaţa, sînt gata sã nege pînã şi faptul cã apa e alcãtuitã din douã molecule de hidrogen şi una de oxigen, doar ca sã-şi demonstreze unul altuia aberaţiile. N-ar fi de mirare! Prin anii ’90, un ciobãnaş-ministru, întrebat de cãtre un reporter dacã ştie cã apa Bucureştiului conţine hidrogen, el a rãspuns senin: „Opoziţia e de vinã!” Din pãcate astfel de indivizi ne conduc, ajutaţi de votul nostru, de soft şi de tastaturã. Ei, elita naţiunii, sînt gata sã nege chiar şi faptul cã „marele” şi recidivistul nobeliabil Cãrtãrel înjurã şi spurcã tot ce-i românesc în textele sale, deşi e publicat şi tradus în cam toatã lumea, iar cãrţile tipãrite pe banii naţiunii mucegãiesc în lãzile I.C.R.-ului.
Sã nu uitãm cã, prin credinţã şi tradiţie creştinã ne-am pãstrat fiinţa naţionalã. Tradiţia se încadreazã în rîndul valorilor şi trebuie pãstratã ca atare. Iar respectul pentru adevãratele valori tradiţionale, mãcar în aceastã perioadã din an, foarte aşteptatã, ar trebui sã fie şi pentru ei un sentiment manifest. Însã, efortul clasei noastre politice, care a vopsit comunismul în capitalism barbar, se oglindeşte în nivelul de trai al românilor. Pentru guvernul de la Bucureşti, viaţa cetãţeanului de rînd, muncit pînã la epuizare, plãtit extrem prost, şi stors de bani prin biruri şi taxe, nu valoreazã nici cît o ceapã degeratã. Aşa cã, eu nu primesc, nu pentru cã nu pot, ci pentru cã nu vreau, aceastã spoialã mãcinatã pînã la mãduvã de corupţie, prin care ei încearcã, mandat dupã mandat, sã convingã naţiunea cã Pãmîntul nu e rotund, ci, în colţuri. Sã mai luãm un exemplu recent: aprobarea obţinutã de Chevron prin eludarea unor legi, a unor principii de drept, a unor drepturi constituţionale. Ceea ce face guvernul şi Chevron e similar acţiunii unui piroman, care vrea sã dea drumul la gaz în apartamentul lui şi sã aprindã un chibrit, fãrã sã ţinã cont cã, fapta lui va distruge întregul bloc şi va pune în pericol vieţile oamenilor. În rîndul clasei politice nici mãcar nu sînt politicieni, ci mercenari plãtiţi de „agenturili strãine”. Lor nu le pasã de ideologii şi platforme, nu merg în Parlament sã ajute Naţiunea Românã, ci sã se ajute între ei. Duşmãniile publice fac parte din rol, în culise se bat pe umãr şi ne rîd în nas.
De 24 de ani, aceleaşi feţe se perindã la putere, cînd în opoziţie, cînd pe metereze. Şi-au împãrţit între ei funcţiile şi posturile bine plãtite, iar cînd e vorba de popor, îşi pierd faţa umanã. Sînt prea dezumanizaţi, ca sã priceapã realele probleme ale cetãţenilor, care alergã amãgiţi, ca şoriceii, dupã firimituri, pe o bandã rulantã, fãrã sã înţeleagã cã nu firimiturile sînt problema, ci banda care îi duce cu rapiditate în hãu. Guvernele postdecembriste n-au aparţinut cetãţenilor, ci potentaţilor vremii sau grupurilor economico-financiare, care i-au tratat ca pe nişte entitãţi inferioare. Alegerile au fost întotdeauna nişte mascarade, o parte a mass-media s-a vîndut cui dã mai mult, adicã, diavolului, justiţia danseazã cum i se cîntã, sindicatele, amanetate şi ele, nu-i mai apãrã pe salariaţi, iar noi votãm „catindaţii” dupã numãrul micilor şi sarmalelor electorale, ca apoi sã ne arunce la gunoi demnitatea şi dreptul la o existenţã decentã. Orice purtãtor de mapã, instalat prin imbecilul algoritm politic într-un scaun important, uitã pentru ce a fost pus acolo, îşi pierde uzul raţiunii la vãzul banilor şi, îndrãgostit pe loc de cîştigul personal, e dispus sã calce şi pe cadavre. Au pierdut aproape de tot contactul cu realitatea, se mint chiar şi pe ei înşişi cã îşi fac datoria, însã un psihiatru ar pune un diagnostic sumbru: evidente cazuri clinice de dedublare a personalitãţii.
Maria Diana Popescu, Agero
www.agero-stuttgart.de