URSUL MIŞA, COCOŞUL DE LA BERLIN ŞI TAXA PE NUMÃRUL DE PARLAMENTARI

Guvernul taxeazã tot ce picã, tot ce prinde, aproape tot ce-i iese în drum. Taxã pe stîlpi, pe magazii, pe parcãri, pe acareturi, pe conductele de gaz. Taxa pe accizã. Adicã taxã pe taxã. Ei, bine, din 2014 vor deveni realitate. De parcã n-ar fi de-ajuns, premierul dã undã verde primãriilor sã majoreze impozitele. Oare pe cînd, taxa pe corupţie, pe hoţia de stat, pe trãdare, pe numãrul de parlamentari şi politicieni, dar şi pe fiecare parlamentar şi politician în parte? De fapt, cel mai numeros, corupt, leneş, trãdãtor şi ignorant Parlament din istoria României! Ca sã nu zic altfel! Am şi o veste bunã! Un OM de afaceri, cu o finã ureche culturalã şi cu dare de mînã, mi-a tipãrit o carte doldora de pagini! „Eu am venit sã dau, nu sã cer”, mi-a spus distinsul Domn, care doreşte sã rãmînã anonim. De fapt nu l-am vãzut în viaţa mea, dar aşa precum mi-a scris, a fost sedus nu de imaginea mea din fotografie, ci de editorialele pe care le semnez. Cartea se numeşte „Daţi-mi Ţara înapoi” şi înmagazineazã o parte a demersului meu de editorialist. Doream de mult s-o tipãresc, dar banii nu se lungesc, nu se lãţesc nici în ruptul capului. Şi, ca femeie, aşa, cu plete lungi şi blonde, sã mergi dupã sponsorizãri pe la uşi poleite, rişti sã fii invitatã la o cinã „romanticã”. Domnule Nobil, primiţi mulţumiri sincere pentru fapta de spirit.
*
Revenind pe Pãmînt, n-am cum sã-i trec cu vederea pe aleşii noştri, care se cred deja în campanie electoralã. Imaginaţi-vã cã pe masa Camerei Deputaţilor plouã cu proiecte pentru mame şi pensionari. Adicã, plase manipulatorii bazate pe principiul cã mãmãliga moale nu explodeazã, iar ei mai apucã încã un mandat. În afara de asta, ei nu uitã niciodatã sã-şi cearã, dar, mai ales, sã primeascã, drepturile dolofane. Aşa se face cã cel mai numeros parlament din istoria României a cerut şi a luat bani în plus de la bugetul de Stat. Chiar dacã la începutul anului premierul i-a avertizat cã nu le mai dã nicio leţcaie la rectificare, i s-a fãcut milã de ei, sãracii. Totuşi, vin sãrbãtorile şi coclaurile de lux reclamã note de platã piperate. Cinstiţi şi corecţi, parlamentarii au cerut, chipurile, bani pentru reparaţia ferestrelor, chiuvetelor din grupurile sanitare, pentru trasul apei la toaletã, pentru hîrtie igienicã şi pentru sãpun. Frînghia le-o doneazã poporul, din toatã sãrãcia. Cum sã nu fie stricãciuni în Casa Poporului, dacã printre veşnicele rumegãtoare s-au înmulţit rozãtoarele? În loc de 400 de capete, avem peste 500 de deputaţi şi senatori, secretare, consilieri şi consiliere. Totuşi, lacrimile de crocodil ale aleşilor n-au curs în zadar. Pe lîngã bugetul de anul trecut, deputaţii vor mai primi încã 12 milioane de lei pînã la finele anului. La ţanc, spuneam. De la Moş Crãciun, un bonus, acolo, bani de buzunar pentru vacanţã de sãrbãtori.
Ca sã nu fie scutit de pedeapsa publicã, e musai sã amintim cã purtãtorul de cuvînt al Preşedinţiei, în afara faptului cã e strãin de Constituţie, se rãţoieşte cam des la jurnalişti. Pe cine sã mai mire! Şi aşa Administraţia de Stat interpreteazã Constituţia dupã bunul plac şi puţina pricepere. Iatã de ce, de cîtãva vreme încoace Ivan mi-a devenit drag. El e justiţia, el e armata, el e Duma, el cultura, el e în toate şi de ce nu avem şi noi un urs ca el, care sã concedieze toţi „talibanii”, „baronii” şi „mogulii” aciuaţi în jurul Puterii. Ţarcul de la Palat e plin de roboţi înţepeniţi cu mîna pe banii naţiunii, care ţin România la un buton distanţã de dezastrul major. Parafrazîndu-l pe Churchill, „Istoria va fi bunã cu Ivan, cãci intenţioneazã s-o rescrie eliminînd din manualele şcolare numele adversarilor sãi. Ursul Mişa vrea sã redevinã super-star. Tocmai de aceea reinstaleazã gardurile de sîrmã ghimpatã la frontiera cu Ucraina (anunţã postul de televiziune ucrainean, Irta). Ştiu eu, poate, ca şi noi, ucrainenii vor plînge cu lacrimi amare integrarea. Stlîpi cu sîrmã ghimpatã au apãrut în regiunea Lugansk, iar pentru localnicii care au rude în satele de la frontiera rusã, viaţa a devenit dificilã. Schimbarea situaţiei în zona de frontierã ar putea avea legãturã cu intenţia autoritãţilor de la Kiev de a semna la sfîrşitul lunii noiembrie acordul de asociere la U.E.
În bãtãtura noastrã, ca sã nu se plictiseascã în aşteptarea recursului de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul „Transformatorul”, dom’ Relu a fost surprins de reporteri la o „plimbare de afaceri” alãturi de Ghibu, omul de încredere, din umbra cãruia continuã sã conducã Ministerul Transporturilor. De aceea a şi fost pãstrat în funcţia de secretar de stat, unde l-a pus chiar el. Trebuie amintit cã, în momentul în care Reluţu a demisionat, condamnat fiind la cinci ani de închisoare în dosarul „Transformatorul”, Ghibu a fost împins ca ministru interimar, pînã la numirea Ramonei Mãnescu. Un alt rol important pe care l-a avut Ghibu a fost acela de a fi preşedintele comisiei de privatizare a CFR Marfã şi, totodatã, este cel care a semnat contractul de privatizare cu Grup Feroviar Român, controlat de Gruia Stoica. Minunat! Cum merg politicienii pe cadavre, fãrã remuşcãri!
Ce sã mai zicem de Angela! Ea merge fãrã apãsãri şi mai departe, urmãrind un plan de „schimbare la faţã a Europei”. Dupã votul zdrobitor şi asocierea cu social-democraţii pentru un guvern de uniune naţionalã, al treilea, dupã Al II-lea Rãzboi Mondial, ea plãnuieşte triumful Germaniei asupra Uniunii, adicã, dominaţia sau un continent-stat, motiv pentru care are în vedere controlul pîrghiilor economice ale Europei prin intermediul Bruxelles-ului. Şi-apoi, mai vrea Angela sã reînnoiascã întreaga Germanie şi, atenţie, fãrã sã creascã taxele sau sã inventeze altele, precum bravii noştri exploatatori. Lesne de înţeles, pentru Bruxelles şi pentru întreaga Europã, cocoşul va cînta de la Berlin.
Maria Diana Popescu, Agero www.agero-stuttgart.de