1. O flotã, un dosar, o ghicitoare…
A fost odatã o flotã în gestiunea României… Aşa ar putea începe una dintre cele mai thriller poveşti ale României contemporane post-Decembrie 1989. O poveste cu piraţi moderni, care şi-au disputat întâietatea privind o comoarã lãsatã moştenire de defunctul regim ceauşist… Un regim dictatorial, în definitiv, ca orice sistem comunistofil, dar care, totuşi, dincolo de reproşurile care i se pot face, nu i se pot contesta unele realizãri în plan economic, printre ele şi constituirea unei veritabile flote maritime comerciale. Fãrã a dori sã resuscitãm perioada din istoria României de sub regimul trecut, nu putem sã nu revendicãm pierderile fãcute dupã ce gestiunea a fost trecutã “din mâinile poporului”, cum suna sloganul de sorginte marxistã, în proprietatea noului stat capitalist, nãscut dupã Decembrie 1989, un stat ce îmbrãţişa, exuberant, democraţia, libertatea, sistemul capitalist al economiei de piaţã… Numai cã, multe s-au întâmplat în acele “ape tulburi”, iar noii stãpâni ai României, guvernanţii de emanaţie revoluţionarã, pretins democratici, desigur, unii dintre ei, nu s-au dat în lãturi sã procedeze la tot felul de operaţii care au dus la distrugerea abruptã, justificatã fie de interese parvenitiste fie de prostie managerialã, a acelei economii de tip socialist, lãsând pe drumuri mulţi “oameni ai muncii”, deveniţi, aproape peste noapte, şomeri…
Flota comercialã româneascã – pentru cã despre ea vrem sã facem povestire – a dispãrut în neantul unor tranzacţii contestate în justiţie, dar cu o anchetã blocatã din momentul în care principalul ei personaj – Traian BÃSESCU - a fost ales ca preşedinte al României. Conform legii, aceastã demnitate publicã impune imunitate. De aici, a decurs suspendarea continuãrii anchetei. Cât dureazã mandatul prezidenţial, Dosarul FLOTA va fi şi el ţinut sub cheie. Problema este cã o eventualã continuare a anchetei, cu efecte asupra vinovaţilor, în cazul în care se vor gãsi vinovaţi, va înceta undeva prin martie anul viitor! Aşa spune legea! Prin urmare, dacã preşedintele Traian BÃSESCU va fi în funcţie anul viitor, prin primãvarã, expirã termenul legal de redeschidere a dosarului penal cu pricina! Cum mandatul preşedintelui expirã abia în noiembrie 2013, sunt toate şansele ca, la acea datã, Dosarul FLOTA sã fie doar material documentar, inofensiv penal pentru eventualii lui actori! Dacã, însã, Traian BÃSESCU “pierde” preşedinţia pânã în martie 2013, pierde şi imunitatea, iar Dosarul FLOTA ar putea fi redeschis, şi ancheta penalã s-ar relansa.
Ghici, ghicitoarea mea, cine nu vrea sã se redeschidã ancheta?
2. O flotã de top!
Flota româneascã, moştenitã de la fostul regim, ridicatã şi din sudoarea acestui popor – inevitabil, facem recurs la munca constructorilor navali, în definitiv, nevinovaţi în demersul lor de subzistenţã prin muncã – numãra, în 1980, 360 de nave comerciale, fabricate la Constanţa, Galaţi, Brãila, Drobeta Turnu Severin, dar şi în mari şantiere navale din Germania democratã sau Polonia. Ca ordin de mãrime, flota româneascã civilã (comercialã, adicã), în acei ani, era a treia din lume!
360 de nave din care, în Decembrie 1989, conform datelor oficiale, 286 erau în bunã stare de funcţionare, aflate în administrarea fostei Întreprinderi de stat NAVROM Constanţa. Ei, bine, dacã România se clasa pe locul 3 ca numãr de nave comerciale aflate în radã, la capitolul servicii – adicã activitate specificã, marfã transportatã – se clasa, la un moment dat, pe locul 9 în clasamentul mondial!
O veritabilã armada, cum se spune în limbajul marinãresc, o imensã capacitate economicã, având o desfãşurare prin toate marile porturi ale lumii, pe mari trasee comerciale pe oceanele şi mãrile planetei…
Din pãcate, toatã aceastã forţã economicã, din interese care, acum, dupã mai bine de 22 de ani, se pot cãuta, eventual, şi în ograda marii concurenţe internaţionale din domeniu, a instituţiilor transnaţionale, a marilor armatori şi transportatori… Pânã acolo, însã, decizia a aparţinut exclusiv noilor guvernanţi ai anilor ’90 din România ieşitã din “bezna regimului comunist”… Aceştia aveau sã hotãrascã, la 15 mai 1990, “spargerea” întreprinderii NAVROM în trei firme, respectiv, NAVROM, ROMLINE şi PETROMIN. Din cele 286 de nave, PETROMIN avea sã primeascã cele mai multe, 89, dar şi cele mai importante ca tonaj, capacitate de transport, tone deadweight, în limbaj de specialitate. Astfel, PETROMIN a devenit cea mai semnificativã parte a segmentului comercial maritim românesc. Director general a fost numit – sã reţinem acest nume – Cãtãlin MARINESCU, poreclit Şogunul.
Din celelalte nave rãmase sã fie împãrţite celorlalte douã companii nou înfiinţate, specialiştii au stabilit cã 90 erau într-o stare avansatã de degradare şi se impunea recondiţionarea lor masivã, dacã s-ar fi pus problema ieşirii lor în larg, dacã nu chiar casarea. Una peste alta, însã, în gestiune directã, apte de activitate se pot numãra 190 de nave. Ei, bine acestea aveau sã disparã, în curând! Flota româneascã, mândrie naţionalã odinioarã, avea sã devinã o flotã-fantomã! Iar de dezintegrarea ei, bãnuielile aveau sã se îndrepte spre mai marii aflaţi în funcţii-cheie, respectiv în Ministerul Transporturilor. În fruntea acestuia, nimeni altul decât actualul preşedinte – din 2005 - al României, Traian BÃSESCU! În jurul “dispariţiei” navelor comerciale din gestiunea PETROMIN, în principal, s-a deschis Dosarul de urmãrire penalã supranumit FLOTA. În el s-a dispus cercetarea a 130 de persoane, dintre care 80 de acuzaţi.
Începea, astfel, investigarea uneia dintre cele mai mari posibile fraude economice din România post-belicã!
A. SASSYN-ZOMBICCIAN
(Sursa: Internet; Ziarul “Financiarul”)
-Va urma-
