Ne pricepem şi noi la ceva?

Nu a surprins pe nimeni gestul lui Victor Ponta la Înalta Poartã, unde a mers sã promitã tribut şi sã îşi cearã scaunul în paşalâc. Sigur cã şi Mihai Viteazul şi-a cumpãrat domnia de la turci, care erau barosani la vremea respectivã, dar olteanul a folosit un act machiavelic pentru a înfãptui un bine general, adicã prima unire din viaţa locuitorilor din aceastã zonã de lume. Cât de bun român este Victor Ponta? Este întrebarea valabilã pentru toţi cei care vin efemeri la putere şi care pleacã de fiecare datã pe uşa din dos, cu organele plecate şi în huiduieli. Sã zicem cã i-a cerut permisiunea adjunctului Marelui Licurici de a fi şi el şef de stat, iar pentru asta a arãtat cã este dispus sã facã orice. Deocamdatã a promis recunoaşterea Kosovo şi vinderea oricãrui tip de resursã pe care România o mai deţine. Adicã, Ponta dã orice pentru putere.
Pânã unde se va merge când politicienii vor mai vrea permisiunea Marelui Licurici sã conducã în ţara lor? Probabil cã se va propune recunoaşterea independenţei Transilvaniei, cu obligativitatea alipirii la Ungaria. Se va promite şi Marea Neagrã sau cedarea unui lanţ muntos sau a unei porţiuni din stratul de ozon de deasupra ţãrii. Românii, în credulitatea lor şi din instinctul de umilire, probabil cã vor crede şi de data asta cã Ponta e un bun român şi trebuie ca mai întâi sã promitã Marelui Licurici câte în lunã şi în stele pentru a ajunge în poziţia de şef peste România, astfel încât în sfârşit sã poatã sã ridice nivelul de dezvoltare şi de trai. Cu siguranţã cã toţi politicienii aspirã la gloria şi recunoaşterea istoriei pentru faptele lor.
Şi Antonescu(Conducãtorul Statului) a fost aliatul de neclintit al lui Hitler şi a reuşit sã pãstreze România cât de cât într-o formã cât mai mãritã. Uneori, alegãtorii sperã de la un politician chiar dacã recunosc şi admit cu toatã fiinţa cã nu este cu nimic mai prejos decât înaintaşii sãi. Lumea sperã cã poate iese acum, dacã nu a ieşit la ultimele scrutine. Poate cã Ponta le promite acum americanilor şi le dã cu flit dupã ce ajunge la Putere şi transformã România întrun stat independent, puternic economic, bogat şi stãpân pe resursele sale. Sã ne pascã un pericol aşa de mare? Oare?
Sigur cã oricine aspirã la un post de conducere, respectiv la şefia statului, se bucurã de prezumpţia de competenţã şi de nevinovãţie. În mod normal, şeful statului este cel care decide în baza unui mandat aprobat de Parlament cui sã facã plecãciuni. Preşedintele ar trebui sã fie simbolul unei naţiuni, emblema şi cel care se prezintã în faţa lumii. Mai grav este cã preşedintele este exponentul naţiunii sale şi nu poate sã fie nici mai bun nici mai rãu decât aceasta. Este o scuzã des utilizatã. Sigur cã este nevoie şi de politicieni, de oameni cu abilitãţi şi spirit machiavelic, nu doar de un CV impecabil. Ce este Ponta?
Adjunctul Marelui Licurici nu i-a promis nimic lui Ponta, ci i-a dat anumite direcţii, cum cã România trebuie sã devinã ea un stat puternic pentru a fi bãgatã în seamã. Adevãrul e cã America, dacã nu ar avea o armatã de câteva trilioane de dolari, nu ar mai prea conta în momentul de faţã. Din punct de vedere financiar se cam clatinã, iar finanţele şi economia sunt la mâna chinezilor, a evreilor şi a arabilor şi a zeilor.
În România problema nu a fost niciodatã ce a fost şi ce va fi, ci ce facem acum. Ori noi acum nu prea facem mare lucru pentru a avea o economie performantã sau mãcar funcţionalã sau mãcar de piaţã. Oare cei care vin la putere se şi pricep sã conducã, se pricep la a conduce economia? E actuala putere şi clasã politicã în stare de a realiza ceva performanţe economice? Are cultura necesarã pentru a adopta legile bune şi pentru a atrage investiţiile şi a lua deciziile potrivite? Ce ne aratã Victor Ponta este cã sacul s-a golit. Ori se umple cu bani din împrumuturi ori este nevoie de creşteri de taxe sau de tãieri – de la sãraci şi sã punã la bogaţi, cum s-a întâmplat în ultimii ani. Chiar se pricepe cineva la economie, la cum funcţioneazã, la cum este structuratã? E cineva în stare sã detecteze economia de piaţã din nelãmurirea existentã? Are cineva vreo strategie, poate privi în ansamblu lucrurile, ştie exact cum funcţioneazã sistemul în unitatea sa ori economia şi ţara sunt guvernate pe baza unor statistici greoaie şi lipsite de perspectivã. Culmea e cã în toate incertitudinile care înconjoarã social, politic şi economic România, Guvernul promite creşteri de pensii şi salarii şi în acelaşi timp executã rectificãri negative. Mai înţelege cineva ceva? Ori existã, ori nu existã. Şi dacã existã, de obicei se afirmã „Aşa ceva nu existã!”, cum spunea un personaj al lui Marin Preda, când privea o girafã la grãdina zoologicã.