Corul Kinonia în spectacolul “Libertatea are chipul lui Dumnezeu”

Sala Capitol a Filarmonicii din Timişoara a gãzduit, recent, un spectacol de galã, cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la înfrãţirea oraşelor Timişoara şi Rueil-Malmaison din Franţa. În premiera spectacolului intitulat generic „Libertatea are chipul lui Dumnezeu”, realizat dupã Jurnalul Fericirii, de Nicolae Steinhardt, a performat şi corul Kinonia al Episcopiei Severinului şi Strehaiei, care a interpretat o suitã de cântãri bizantine în cinstea martirilor închisorilor, unele pe versuri de Radu Gyr şi Andrei Ciurunga. Reprezentaţia artisticã, în regia lui Gavriil Pinte, s-a mai bucurat de participarea extraordinarã a pianistului francez Pascal Amoyel, a percuţionistului Doru Roman şi a interpretului la duduk, Cosmin Bãlean.
Şi-au dat concursul pe scena bãnãţeanã actori de renume, precum: Maria Ploae, Vasile Toma, Damian Oancea, Franz Kattesch, Cristina Prelipcian şi Gelu Dobrea.
Nãscut din necesitatea de a rememora momente cruciale ale istoriei române relativ recente, adesea trecutã sub semnul uitãrii, al nepãsarii, dar şi din dorinţa de a suscita o reflecţie a creştinilor de astãzi asupra sensului real al vieţii şi a realei fericiri, spectacolul „Libertatea are chipul lui Dumnezeu” a adus o nouã luminã asupra unei realitãţi aparent paradoxale: cea a transformãrii temniţelor comuniste în tãrâm eliberator, aducãtor de bucurie şi de linişte. Nicolae Steinhardt, interpretat de Vasile Toma, intrã în temniţã asemenea oricãrui deţinut politic, plin de sentimente negative şi de fricã, asemenea oricãrui om, rãsfãţat, supãrãcios, mofturos, însã experienţa pe care o va avea în carcerã îl va schimba radical. Metamorfoza lãuntricã va începe o datã cu primirea botezului creştin-ortodox de la pãrintele Mina (Arhid. Cristian Maziliţa). Abia de acum înainte, în mica celulã va mai avea un companion, pe Însuşi Dumnezeu, Cãruia în nopţile friguroase Îi va adresa rugãciuni de o tulburãtoare sinceritate şi durere fiinţialã. Suferinţele la care este supus viitorul monah de la Rohia de cãtre torţionari, realitatea crudã şi lipsurile de tot felul vor da ulterior sens vieţii de dupã eliberare. Redactat în douã rânduri şi confiscat tot de atâtea ori, „Jurnalul Fericirii” ilustreazã, în fond, mântuirea unui suflet frumos, transformarea unui “jidan” intelectual într-un reper al moralei creştine, un mãrturisitor al Dumnezeului viu.
Dacã prima parte a spectacolului a avut ca punct de plecare „Jurnalul Fericirii”, al lui Nicolae Steinhardt, de la a cãrui naştere s-au împlinit 100 de ani în 2012, partea a doua a adus în prim plan un alt mod de exprimare prins în menghina „anti-intelectualã” a comunismului : muzica lui Erich Bergel, pe care detenţia de la Balta Albã l-a transformat în autor al unei capodopere unanim recunoscute: „varianta Bergel” pentru orchestrã a “Artei Fugii”.
Evenimentul a fost organizat cu sprijinul Mitropoliei Banatului, Primãria Timişoara, Filarmonica Banatul, Asociaţia pentru un Pãmânt Fericit şi Asociaţia Culturalã Kratima.