Mã nepoate, sã-ţi spui o întâmplare, sã îţi mai dezmorţesc fruntea de grijile zilei de mâine. Cã tot ie vremea zaibãrului şi vin ai mei di la câmp cu carele pline oichi de struguri. Şi cu nerodu de Sucã, cu al lu Zbanghiu, urcaţi pe ciorchini. Mã dusei odatã spre Bucureşti, cu Veta, cu Sucã, cu tot alaiu, ce mai. Ieream încãrcaţi cu de toate, cã ne duceam şi pi la naşu Pantelicã, care ie însurat cu naşa Reta şi-n trin, cum vorbeam io cu Sucã, unu care se suisã la Piatra Olt îmi bãgã cotu-n damijanã.
Mã frate-miu, ş-avea un palton frumos, o culoare aşa deschisã… Sã prinsã zaibãru de ia, minune mare! Îi fãcu mâneca neagrã, ce mai! Începu un scandal…!
- Ce mã fac io, zâcea ãla cu paltonu ãl nou… ce vin ie ãsta?…, iasã la curaţat…?
- Zaibãr, zâc io, şi iasã de ieşit, da’numa cu foarfeca!
- Ce vorbã-i asta? zâce iel.
- Româneascã, zâc io.
- Pa’atunci, ce fac?
- Îi faci altã mânecã, zâc io.
- O sã-mi plãteşti paltonul, zâce iel.
- Pa’di ce, zâc io, ce tu-mi plãtişi vinu?
- Pa’ce io sunt de vinã?
- Da’ce io, io detei cu damijana-n dumneata, sau dumneata deteşi cu cotu-n damijanã?
- Pa’dacã ie-nghesuialã! zâce iel.
Zâc:
- Îmi daţi mie adresa şi vã aduc io o damijanã cu vin.
- Ce sã fac cu iel, zâce omu, ca io nu beau vin negru.
- N-are nimic, zâc io, vã aduc io o damijanã, o vãrsãm într-o cãldare şi bãgãm paltonu sã-l scoatem la o culoare, cã alt leac nu ezistã! Zaibãru n-are moarte, auz?
Aia ie cu zaibãru.
Mã nepoate, da mie mi-e un frig de-mi îngheaţã şi zaibãru-n damigeanã, auzi, aşa ie zâlele astea! Şi la câtã apã e pe strãzile proaspãt asfaltate, ale Severinului, ai zâce cã sã deterã bani pe asfalt impermeabil şi pe canale înfundate, cã altfel nu sã explicã. Da probabel sã fãcu mare vânzare la cizme şi şoşoni, zâlele astea.
Pãi dacã tot vorbirãm de strãzile proaspãt asfaltate, nu putem sã facem abstracţie de primarele care este şi care, nu ştim cum sã întâmplã, da fu sfãtuit, sã dusã la televiziunea de partid a lu nea Duicu, bineînţeles şi, mai spre final, sã apucã sã spunã cã o sã creeze locuri de muncã. Cã cicã va aduce un nou mall, oare al câtelea din oraş, în ultimii ani?!. Da moderatoru întrebã dacã mai e nevoie de încã un mall, cã cicã Severinu e totuşi un oraş mort, cã nu sunt locuri de muncã, aşa cã primarele o dete la întors, în condiţiile în care se închide şi RAAN-ul. Atuncea, moderatoru zâsã cã mai bine ar face neşte cimitire, vreo douã-trei, cã aşa dã de lucru şi la constructorii de casã, ãia care trebuie sã scoatã bani şi din lumea de dincolo.
Iarã Sucã zâce cã dacã tot sã apucã sã facã cimitire, o sã fie sigur şi parandãrãt, cã de asta a auzit tot cititoru de Obiectiv. Da Sucã vã pune la încercare cu încã una, cicã dacã aţi auzit de parandãrãtu cu retur. Deocamdatã a apãrut la Orşova, da încã nu spune despre ce e vorba, cicã dezvãluie mai târziu, mai încolo.
Autoritãţile trebuie sã fie atente cã au început sã aparã piroaiele pe strãzi. Şi gata pana, pesemne stratu de uzurã o fi fost fãcut cu piroaie. Ori o fi careva pe mânã cu vulcanizarea, ori pedeleii aruncã cuie pe asfalt. Ori o ieşi ceva parandãrãt şi de la vulcanizare, mai ştii?!
Da sã vezi altã minune, cã înainte de a veni ploile, angajaţii unei firme stropeau pietrele de la ţâşnitorile de pe bulevard. Probabel au aflat cã vin vremuri grele şi mãcar sã mai prindã cheltuieli pe contract. Pesemne o sã ne trezim cu panseluţe plantate în prag de iarnã peste ceva timp. Dacã nu sã portocaliza nea Fleancu, probabel cã mai planta şi acuma ca pe vremea lu tata Dinu.
Vorbirãm de parandãrãtu cu retur şi vã spune Sucã, cã e vorba de cedarea în condiţii dubioase de cãtre Primãria Orşova a clãdirii fostului SGCL cãtre o firmã care asigurã curãţenia în oraş. De ce cu retur? Pentru cã Floricola, concesionara serviciului public, primeşte cadou di la primãrie sediul respectiv sub forma de bun de retur, fãrã sã fi investit ceva acolo, cum ar fi trebuit.
Suca îşi aminteşte cã primaru Brãgaru a încercat sã dea şi ‘mnealui contracost clãdirea respectivã cãtre o societate şi a ieşit un scandal de nu l-a spãlat toatã Dunãrea. Da probabel cã acuma merge bine cu parandãrãtu cu retur şi sã vezi şi dacã sã rãspândeşte metoda asta în tot judeţu, dacã nu şi-n toatã Oltenia.
Probabel ca zaibãru fu de vinã, cã la cât circ sã fãcu iarã în Consiliu Local, numai zaibãru putea sã bage zâzanie! Pã altfel nu sã explicã di ce pedeleii şi primarele severinenilor mei sã ridicarã şi plecarã taman când le e lumea mai dragã pesedeilor. Or fi vorbiţi?!
Mã frate-miu, şi daca începurãm cu zaibãr, cã deh, e vremea lui, zisã al lu Zbanghiu sã vã spui ce vã compusã. Cicã:
Haideţi, bre, la Bãileşti,
Sã beţi vinuri olteneşti..
În oraş, la nea Mãrin,
Sã-nchinaţi pahar de vin…
Zaibãr, vin de buturugã,
Din ãla de viaţã lungã.
Fãcut de la mama lui,
In inima târgului…
Aşa cã pãnã data viitoare, sã fiţi iubiţi şi optimişti, cu sau fãrã zaibãr!
