Comunitatea de credincioşi de la Gruia a trãit duminicã, 29 septembrie, momente de aleasã trãire spiritualã, prilejuite de resfinţirea bisericii din localitate.
Slujba de resfinţire a bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” şi Sfânta Liturghie au fost sãvârşite de Preasfinţitul Pãrinte Episcop Nicodim.
Tinerii şi copiii comunitãţii, îmbrãcaţi în straie populare, au întâmpinat alaiul sfinţiţilor slujitori cu pâine şi sare. Credincioşii au participat în numãr mare la slujba de resfinţire a bisericii, eveniment care se petrece foarte rar în sânul unei parohii şi este condiţionat, de obicei, de lucrãrile ce se realizeazã în scopul înfrumuseţãrii sau restaurãrii unui lãcaş de închinare. Pãrintele Viorel Vlãducu, consilier al Sectorului Comunicaţii Media, le-a vorbit credincioşilor despre cele mai importante momente ale slujbei speciale, arãtându-le semnificaţiile şi valenţele duhovniceşti ale actului sfinţitor, astfel încât cei prezenţi sã înţeleagã dupã putere raţiunile ascunse în fiecare mişcare liturgicã specificã.
Dupã ce au fost aşezate pe Sfânta Masã peceţile Sfinţilor Evanghelişti şi actul oficial de resfinţire, jertfelnicul a fost pecetluit cu sigiliul Episcopiei Severinului şi Strehaiei.
Sfânta Liturghie s-a oficiat pe un podium amenajat lângã biserica resfinţitã, de cãtre ierarhul locului, înconjurat de soborul de preoţi şi diaconi. Dupã Sfânta Liturghie, chiriarhul mehedinţenilor i-a conferit pãrintelui paroh Ilea Mihail rangul de iconom stavrofor.
Un oaspete deosebit prezent la resfinţirea bisericii de la Gruia a fost pãrintele Vicar Boian Alexandrovici, din Timocul sârbesc, care le-a vorbit celor prezenţi despre istoria veche a satului Gruia, aşezare ce se îngemãneazã cu un alt sat românesc din Serbia, din apropierea graniţei cu România.
Tot cu acest prilej au fost oferite hrisoave de recunoştinţã celor care s-au implicat la refacerea şi împodobirea sfântului locaş. Binefãcãtorul principal al bisericii de la Gruia, Ing. Liviu Alexandru Chiulan este dovada vie cã din credinţã şi din determinare, se pot întreprinde lucrãri bineplãcute lui Dumnezeu şi oamenilor. Domnia sa a mãrturisit cã vitregiile şi impasurile vieţii i-au cãlit sufletul şi au adus la suprafaţã credinţa şi dragostea de bisericã, sentimente care s-au concretizat în donaţii consistente cãtre biserica parohiei Gruia: „Eu mã consider un fiu al satului Gruia, cu toate cã nu m-am nãscut aici, ci în Bãrãgan, întrucât familia mea a fost deportatã acolo în timpul regimului comunist. Am pierdut tot atunci când ne-au deportat. Când am revenit, dupã cinci ani, nu am mai gãsit nimic. Am primit de la autoritãţi, ca locuinţã, grajdul de animale pe care mama mea l-a refãcut, iar eu l-am pãstrat şi l-am amenajat ca şi camerã memorialã, acea camerã în care dormeam cu toţii. Pentru cã am avut credinţã şi o familie foarte unitã, am izbândit. Mereu mi-o amintesc pe mama, care îmi spunea totdeauna cã la copil trebuie datã minte, nu avere. Dacã un copil are minte, îşi va face avere, dar dacã nu are minte, ci avere, va împrãştia şi va risipi ceea ce are. Consider cã şi copiii noştri trebuie sã aibã credinţã şi minte sã înveţe carte, sã aibã teamã de Dumnezeu şi sã nu creadã, ca muritori, cã sunt singuri pe acest pãmânt. “
Preasfinţia Sa a evidenţiat lucrarea binefãcãtorilor sfântului lãcaş de rugãciune, îndemnând la urmarea acestora de cãtre oamenii de bine, cãrora le stã în putere sã ofere un sprijin financiar bisericilor care au neapãratã nevoie de restaurare, întrucât în biserica vãzutã sunt create adevãratele relaţii interumane, bazate pe dragoste, comuniune, respect şi credinţã în Dumnezeu.
Comunitatea din Gruia a mai avut o bisericã, construitã la 1821. Cea actualã s-a zidit între anii 1908-1915. Chiar dacã în decursul timpului s-au mai fãcut anumite reparaţii în ultimii ani, la sfântul locaş s-au desfãşurat lucrãri ample atât la interior cât şi la interior.
