În ultimii ani, clasa politicã mehedinţeanã s-a înnoit semnificativ, apãrând noi lideri politici, dar şi transformãri fundamentale la nivelul partidelor. Principalele formaţiunile politice ale judeţului au trecut printr-un amplu proces de reorganizare. Interesant nu este atât acest aspect, cât mai cu seamã faptul cã unii liderii politici importanţi ai judeţului, politicieni care la un moment dat au condus destinele judeţului Mehedinţi, nu doar cã nu mai activeazã în politica localã, dar nici nu mai sunt membri ai partidelor din partea cãrora au obţinut acele demnitãţi publice. Eugen Nicolicea, Stelicã Sârbulescu şi Virgil Popescu sunt acei politicieni locali care nu mai aparţin partidelor în interiorul cãrora s-au afirmat.
Abţibildul Nicolicea de pe sigla PSD Mehedinţi
Deputatul Eugen Nicolicea este la cel de-al şaselea mandat consecutiv de deputat. Nicolicea este acum în conducerea UNPR, însã pânã a ajunge în acest partid a activat şi a fost mulţi ani preşedintele PSD Mehedinţi. Alegerile parlamentare de anul trecut au fost primul scrutin în care Eugen Nicolicea nu a candidat în judeţ. Chiar şi aşa, Eugen Nicolicea a fost confirmat în funcţia de deputat, de data aceasta într-un colegiu din Buzãu, însã acest fapt s-a datorat exclusiv votului politic pro USL, alianţa din partea cãreia a candidat. Eugen Nicolicea a fost ani la rând preşedintele PSD Mehedinţi şi liderul sãu autoritar. Mult timp aceastã formaţiune politicã nu numai cã a avut o conducere unicefalã, dar abţibildul Eugen Nicolicea s-a lipit pe sigla PSD Mehedinţi, fiind confundat cu liderul sãu. De-a lungul timpului deputatul Nicolicea a avut abilitatea politicã de a tranşa toate disputele interne în favoarea sa şi a rãmâne lider absolut în filiala mehedinţeanã. Niciodatã, pânã în anul 2009 nu a fost contestat, dar nici n-a plãtit într-un fel sau altul pentru rezultatele slabe în alegeri. Anul 2008 a fost cel mai nefast, deoarece PSD Mehedinţi a pierdut nu doar primãria municipiului Drobeta Turnu Severin şi preşedinţia Consiliului Judeţean Mehedinţi, ci şi un numãr destul de mare de primari din teritoriu. Eugen Nicolicea a ştiut sã se replieze şi sã rãmânã nu doar şef peste social-democraţii mehedinţeni, dar şi în prim-planul vieţii politice locale, adjudecându-şi cel de-al cincelea mandat consecutiv de deputat, într-un colegiu accesibil şi cu sprijinul aleşilor de acolo. Din acest punct de vedere se poate spune cã ultima datã când a candidat în judeţul sãu el şi-a asigurat o victorie tacticã, nicidecum una naturalã, care sã aibe la bazã încrederea de care se bucura în rândul locuitorilor de acolo. La puţinã vreme dupã ce a câştigat ultimul mandat de deputat în Mehedinţi, mai precis în primãvara anului 2009, el a fost schimbat din funcţia de preşedinte al partidului, locul sãu fiind luat de actualul preşedinte al formaţiunii, Adrian Duicu. Dupã acest eveniment, între cei doi politicieni, altãdatã buni prieteni, a izbucnit un conflict, diferendul culminând cu excluderea lui Eugen Nicolicea din partid. De atunci, rolul şi influenţa sa politicã în judeţ a început sã scada, chiar dacã s-a implicat în procesul organizãrii UNPR Mehedinţi, formaţiune condusã de nepotul sãu, Alin Nicolicea.
Stelicã Sârbulescu, marea dezamãgire a social-democraţilor mehedinţeni
Constantin Sârbulescu, cunoscut şi sub numele de Stelicã Sârbulescu, nu a fost niciodatã preşedinte de partid, însã a deţinut o funcţie politicã importantã, aceea de prim-vicepreşedinte al PSD Mehedinţi. Stelicã Sârbulescu este cel mai longeviv preşedinte al Consiliului Judeţean Mehedinţi. El a deţinut aceastã funcţie timp de 12 ani de zile, mai precis din urma alegerilor locale din anul 1996 când, graţie unei înţelegeri cu fostul lider ţãrãnist Virgil Popescu, Sârbulescu a devenit pentru prima datã preşedinte. Interesant este faptul cã Stelicã Sârbulescu a obţinut aceastã funcţie doar prin vot indirect, respectiv cel al consilierilor judeţeni. Introducerea votului uninominal pentru alegerea preşedinţilor Consiliilor Judeţene, în anul 2008, i-a fost fatal preşedintelui Constantin Sârbulescu, cel puţin în municipiul Drobeta Turnu Severin acesta pierzând categoric în faţa rivalului sãu, democrat-liberalul Marius Bãlu. Privind retrospectiv, este greu de crezut cã, şi în ipoteza în care s-ar fi menţinut vechiul sistem de vot, el ar fi rãmas în funcţie, întrucât şi partidul pe care îl reprezenta a obţinut un scor sub aşteptãri. Cert este cã la acel moment nemulţumirile cetãţenilor, care au dorit schimbarea, a contat decisiv în orientarea voturilor. Multe dintre promisiunile sale electorale nu au fost soluţionate încã din mandatele precedente. Aducţiunea cu apã potabilã din sursa Topleţ este una din promisiunile lui Constantin Sârbulescu, pentru care s-a bãtut multã monedã electoralã şi a rãmas doar la stadiu de intenţie, în cele din urmã proiectul fiind abandonat definitiv. Totuşi, Constantin Sârbulescu, în ciuda prestaţiei administrative discutabile, a pierdut acel scrutin şi, odatã cu ele, posibilitatea sã-şi continuie cariera administrativã şi politicã, exclusiv pe mâna lui, graţie unei atitudini politice caracterizate de mândrie pânã la infatuare, siguranţã debordantã şi convingerea neţãrmuritã cã mehedinţenii îl apreciazã sincer. Strategia electoratã adoptatã s-a dovedit în cele din urmã deficitarã, demonstrând, totodatã, cã socoteala din cabinetul de preşedinte sau sediul partidului nu se potriveşte cu realitatea electoralã din judeţ. Precum fostul sãu coleg de partid, Eugen Nicolicea, şi Stelicã Sârbulescu a fost exclus din PSD Mehedinţi. De atunci, despre Stelicã Sârbulescu nu se mai ştie aproape nimic, acesta dispãrând atât din viaţa politicã, cât şi din cea publicã mehedinţeanã.
Virgil Popescu, un ţãrãnist apreciat şi contestat
Spre deosebire de primii doi politicieni, ţãrãnistul Virgil Popescu nu a deţinut funţii publice atât de importante. Acesta a fost timp de douã legislaturi consecutive vicepreşedinte al CJ Mehedinţi, fiind de altfel şi singurul politician local care a deţinut consecutiv aceastã funcţie. Virgil Popescu s-a afirmat hotãrât în PNŢ-CD Mehedinţi, partid în care a fost, deopotrivã, apreciat şi contestat, chiar dacã, dupã plecarea din aceastã formaţiune a mai trecut şi pe la organizaţia judeţeanã a partidului Acţiunea Popularã. Fostul ţãrãnist a devenit pentru prima datã vicepreşedinte al CJ Mehedinţi în anul 1992, dupã scrutinul electoral local din 1996 fiind reconfirmat în aceastã funcţie. În primãvara anului 2000, Virgil Popescu a fost ales preşedinte al PNŢ-CD Mehedinţi, într-un moment intern dominat de tensiuni. Alegerea sa în fruntea PNŢ-CD Mehedinţi nu a fost una de bun augur, pentru cã, deşi a fost primul pe lista de deputaţi la alegerile parlamentare din acel an, partidul a ratat intrarea în parlament datoritã neatingerii pragului electoral necesar. Acest eşec electoral a coincis cu sfârşitul carierei politice a lui Virgil Popescu. Acesta a mai rãmas o scurtã perioadã în fruntea PNŢ-CD Mehedinţi, însã tensiunile acumulate coroborate şi cu anumite orgolii ale unor colegi de-ai sãi au condus la îndepãrtarea sa din partid. Virgil Popescu rãmâne însã, cu lumini şi umbre, o figurã politicã interesantã a anilor ’90, un politician local în egalã mãsurã abil şi contestat, care a jucat, într-un anumit moment, un rol extrem de important la vârful politicii mehedinţene nu atât ca prezenţã, cât mai cu seamã a jocurilor de culise, a aranjamentelor politice. Acum Virgil Popescu este un simplu pensionar, ieşit complet din politica mehedinţeanã.
