Lucrurile mergeau cãtre acest scenariu previzibil: rãzbel cu sau fãrã lacrimi între Crin şi Ponta. Fanii lui Bãsescu exultã, unii sunt chiar în delir mistic şi îl vãd recâştigând alegerile pentru a treia oarã. Dacã Iliescu a putut, de ce nu s-ar putea şi la Traian? Motivul celei de-a treia candidaturi ar putea fi explicat de istoricii lui Traian Bãsescu şi de susţinãtorii sãi mistici prin faptul cã al doilea mandat este incomplet, din cauza acelei luni sustrase din mandat de şeful Senatului, Crin Antonescu, omul care a fost preşedinte pentru o zi şi s-a lãmurit cum stã treaba cu Preşedinţia. Teoria ar putea avea şi succesuri în faţã Curţii Constituţionale, dacã adepţii lui Bãsescu ar prezenta cum trebuie situaţia cu cel de-al doilea mandat incomplet şi astfel Curtea ar putea decide în majoritatea ei în favoarea unui mandat întreg sau nu, în ceea ce îl priveşte pe actualul şef al statului. Pânã la urmã, nu cred cã scrie pe undeva prin Copiuţie sau Constituţie cã nu e permis acest lucru. Şi dacã este permis, cum a fost şi cu mandatul scurt al lui Iliescu, de ce teoreticienii politici ai lui Bãsescu nu şi-ar încerca norocul acum la izvorul nesecat al majoritãţii bãsesciene de la Curtea Constituţionalã. Sigur cã, la cum se ajunge judecãtor la Curtea Constituţionalã şi un mecanic auto cu studii juridice ar putea ajunge judecãtor, dacã ar beneficia de susţinerea beneficã a celui care îl nominalizeazã.
Revenind la oile din USL şi la replicile mediatice tot mai acide, mulţi spun cã lanţul de iubire nu ar fi fost decât o sfoarã putrezitã care ar lega o junincã balonatã de la prea multã lucernã pãlitã. La cât de multe puncte au în comun cei din USL, era pe undeva explicabilã o rupturã la un moment dat sau chiar în orice moment. Singurul lucru în afarã de ciolan care îi uneşte este lupta împotriva duşmanului comun, crudul animal politic Traian Bãsescu. Cei puţin fanii PSD ar exulta, sã nu îi mai care în spate pe liberali sau pe anteniştii lui Voiculescu, cel care şi-a pierdut voluntar lentilele de la ochelarii de soare, într-un exerciţiu de tâlc mediatic de prost gust: de bunic cam vesel la intelect, dupã ce a fost tras de câine prin tot parcul tranziţiei.
Aşadar, pesediştii ar spune şi bogdaproste sã nu-l mai care pe umerii lor graşii pe Crin cel Slab şi sã-l propulseze cu voia Domnului sau a vreunul domn de la pe Casa Albã, UE sau FMI în conducerea ţãrii. Liberalii extremişti şi însetaţi de liberalism autentic şi gregar ar rupe şi ei zalele de iubire cu de-a sila şi de dragul ciolanului primit prin votul alegãtorului. Mai sunt şi penelişti care, de dragul ciolanului, cu siguranţã cã spun nu unei separãri a partidelor care alcãtuiesc USL. Le va fi greu sã mai rãmânã conectaţi la ciolanele din ministere şi la posturile din administraţie sau la contractele publice.
Nu în ultimul rând, Crin ca om aflat la Putere nu convinge nici cât o ceapã degeratã alegãtorul, iar, disperat, Crin are nevoie urgentã de un transfer în Opoziţie, situaţie care i-ar da un aer de revoluţionar, poate de conservã, din care ai toate şansele sã faci botulism, ca alegãtor-consumator. Fuga în Opoziţie şi izmana peticitã de erou rãsturnãtor de situaţie l-ar mai putea salva pe Crin în sondaje, crede Crin. Unde mai pui cã sunt sute de milioane de eroi revoluţionari pesedişti care militeazã cu abnegaţie şi dãruire de clasã pentru propriul candidat la prezidenţiale, fie el Ponta, Oprescu, Iliescu reloaded, Nãstase sau poate totuşi Ponta. Deci, şansele ca partidele din USL sã mai împartã acelaşi ciolan sunt tot mai mici, având în vedere cã sunt mai multe lucruri care îi despart decât îi unesc. Desigur, fie şi numai pe o analizã la doctrine, de parcã au vreo legãturã doctrinele lor cu politicile publice pentru noi. Roşia Montanã e una pentru toţi, pentru politicieni mumã, pentru alegãtori ciumã. Şi nu „iau” la fel de la Roşia Montanã, cum ar spune Bãsescu despre Ponta, în cazul cã proiectul ar trece de Parlament.
Politicienii români suferã de triplarea personalitãţii: una pentru alegãtori, una pentru cei care conduc România cu adevãrat şi una pentru familiile lor de acasã. Când personalitãţile se mai încurcã între ele, atunci mai apar hibrizi ca Vadim Tudor sau Victor Ponta, cum ar spune Orban. Cert este cã… de fapt cert este cã în politica românescã nu este nimic cert. Doar cei 4.000 de kilometri de autostrãzi înţepeniţi pe hârtie de 24 de ani încoace. De fapt de prin 1965, de când au fost concepute proiectele.
Mai sunt şanse de împacare în USL pentru doborârea duşmanului lor comun şi de clasã Traian Bãsescu? Cine e capra şi cine e varza? Sã nu fie capra la Cotroceni şi verzele la USL.
