Declaraţia ultimei sãptãmâni politice aparţine fostulului preşedinte PSD, Mircea Geoanã. Fostul prezidenţial social-democrat, actualmente senator, pune degetul pe ranã într-o chestiune foarte sensibilã, acceptatã de toţi pe muţeşte dar rareori exprimatã deschis: publicul social-democrat, alegãtorii fideli ai formaţiunii conduse de Victor Ponta, au din start o reţinere sã îşi ofere sufragiul liberalilor reprezentaţi de stimabilul coleg de USL, Crin Antonescu. Publicul respectiv ar fi demotivat sã meargã la vot, spune Mircea Geoanã: „Eu cred cã nu ar veni la vot, cei mai mulţi pur şi simplu ar spune cã e o demotivare a electoratului”. Cam aşa stau lucrurile de multã vreme, cam de când cu referendumul de suspendare a preşedintelui Traian Bãsescu, din vara anului trecut, un moment politic tensionat în care interimatul president Crin Antonescu nu şi-a jucat cartea cu abilitate, dimpotrivã, a dezamãgit pe foarte mulţi. Nu mai punem la socotealã şi ultimele lui declaraţii belicoase şi ironice la adresa lui Victor Ponta, gesturi care nu au fãcut decât sã agraveze clivajul dintre electoratul PSD şi un Crin Antonescu cam nervos dar încã, e adevãrat, candidatul ’’oficial’’ al USL pentru alegerile din 2014.
Sigur cã Mircea Geoanã, la o adicã, se considerã mai îndreptãţit sã fie candidatul PSD pentru Cotroceni, poate şi alţii din PSD vãd în mod similar lucrurile. În condiţiile în care alianţa aflatã la guvernare scârţâie bine de tot între maliţii şi împãcãri formale, ce ar putea împiedica PNL sã meargã mai departe cu proiectul sãu prezidenţial, pe cont propriu? Şi ce ar putea împiedica PSD sã-şi desemneze propriul candidat? Singura oprelişte sunt calculele ce ţin de viabilitatea de moment şi de perspectivã a coaliţiei, de echilibrul guvernãrii. Dar este evident faptul cã se apropie tensiunea alegerilor europarlamentare şi odatã cu acestea vom avea un mic exerciţiu de divorţ între PSD şi PNL, impus de algoritmul constituirii Parlamentului European.
Şi odatã cu acest divorţ, sã-i zicem unul ce ţine de apartenenţa la familii ideologice diferite, chestiunea cea mai stringentã rãmâne miza pentru Cotroceni. Undeva prin varã, dacã nu mai devreme, problema candidatului se va tranşa. Dacã USL merge mai departe pe mâna lui Crin Antonescu am avea, culmea, şi prima mare demonstraţie de caracter la nivelul clasei politice, o lecţie despre cuvântul dat şi respectat, în ciuda tuturor divergenţelor. Dacã nu, vom asista la aceeaşi veche poveste cu gust fanariot a spatelui întors, a rupturii şi nerespectãrii unor angajamente asumate, ceea ce nu ar surprinde pe nimeni, sã fim sinceri. Adicã ne aşteptãm cu toţii ca USL sã se rupã, nu ne aşteptãm ca USL sã meargã pânã la capãt cu Antonescu. Vrem scandal şi telenovelã politicã, sã recunoaştem, şi abia aşteptãm ca liberalii şi pesediştii sã-şi spele rufele în public şi sã se pãlmuiascã dupã o coabitare aproape frãţeascã, iar noi, poporul, sã ne înfierbântãm luând apãrarea unora sau altora. Deja unii, şi dintr-o tabãrã şi din alta, dau semne de nerãbdare în acest sens. Uluitor ar fi însã ca USL sã nu se destrame şi Crin Antonescu, cu ajutorul electoratului propriu dar şi al celui mai rezervat, social-democrat, sã îi ia locul lui Traian Bãsescu la Cotroceni. Ar fi culmea sã fie aşa. Unde ar fi ’’buna’’ tradiţie a lipsei de scrupule?
