Nu mai este nevoie de patru ani pentru a vedea de ce sunt capabili şi ce urmãresc sau nu bãieţii aflaţi acum la guvernare. Nu mai conteazã dacã vor atinge targeturi sau ţinte de deficit sau de inflaţie sau alţi indicatori macroeconomici, dacã vor mai inventa sau vor elimina vreun corn sau lapte sau daca vor reduce cu trei zile termenul la licitaţiile publice sau dacã vor mãri sumele la care vor suge purceluşii de partid. Lucrurile sunt pe deplin lãmurite pentru cine a mai vãzut scenariul care s-a developat în ultimul an şi jumãtate de guvernare. La ce bun patru ani, dacã treaba e lãmuritã din capul locului. Sigur cã e vorba de legitimitate şi de câştigarea unor alegeri democratice şi libere. Legitimitatea de a toca aiurea bani publici timp de patru ani. S-a vãzut cã actuala guvernare nu a reuşit sã reorganizeze toate instituţiile pentru a nu lãsa impresia cã de fapt îi schimbã pe ceilalţi cu ai lor. Pânã acum era schimbatã doar denumirea instituţiei, în loc de agenţie, direcţie sau în loc de autoritate, agenţie şi aşa mai departe: luau tineretul şi îl mutau la sport sau turismul la dezvoltare sau internele la administraţie şi alte aiureli pentru a pãrea extrem de inventivi şi plini de imaginaţie, atunci când venea vorba de a rãsplãti cu funcţii aparatul de partid.
Aşa şi acum, sub masca regionalizãrii, fie au apãrut instituţii, fie s-au desfiinţat instituţii. Cei mai mulţi piloşi şi-au aranjat apele şi au rãmas pe aceleaşi posturi, fãrã sã fie deranjaţi din somnul cel de moarte. Actuala guvernare probabil cã nu va termina împãrţirea de posturi şi reorganizarea instituţionalã, sã le facã loc la toţi, pânã la alegerile prezidenţiale. Ultimele alegeri parlamentare au fost o loviturã fulgerãtoare de karate, aplicatã de electorat fostei guvernãri. Ceva de genul dispari fãrã urmã, sã nu te mai vãd. Nici mãcar ceva de genul îmi vreau votul înapoi. Aroganţa actualei puteri a fost atât de mare, încât în dese rânduri a uitat cã legitimitatea sa este doar votul popular şi nimic altceva, nu se bucurã nici mãcar de prezumpţia de competenţã, ci doar de dorinţa unui electorat de a scãpa de o guvernare. Asta a fost oferta în opoziţie, adicã un USL plin de mine anti-persoanã şi nimic altceva. Bãieţii au fãcut totul pentru a ajunge la putere, chiar dacã nu erau pregãtiţi pentru putere sau nu aveau niciun plan. Probabil cã şi-or fi spus cã îşi fac planul dupã ce iau puterea sau de ce nu, ceea ce se dovedeşte cã au fãcut deja, au preluat anumite planuri trecute din mânã în mânã de la o guvernare la alta, în ultimii ani. Vezi dosarul Roşia Montanã. Nici nu mai au rost polemicile, dacã da sau nu Roşia Montanã. Ideea este cã românii au depistat mai devreme de patru ani cât de urât le-a fost vârât sconcsul pe sub nas. Adicã era aşa ca o melodie veche pe care TVR o trimite an de la la Eurovision, în speranţa cã cei de acolo nu or sã îşi dea seama cã au fost schimbate doar câteva acorduri. „Alte mãşti, aceeaşi piesã!”. Pentru ce sã mai stea românii sã vadã filmul actualei guvernãri, când ştiu deja finalul şi nu vor sã mai stea toţi cei patru ani în salã. Problema cã din salã nu trebuie sã iasã publicul, ci politicienii. Asta e problema cea mai supãrãtoare. Ideal ar fi ca politicienii sã demisioneze când spectacolul nu place. Românii s-ar putea sã nu mai accepte atât de repede un ambalaj vârât pe sub nas de la o guvernare la alta. Ponta şi Crin şi-au dat seama cã dupã 24 de ani nu mai ţine înşelãtoria cu eroul care face totul şi e mai bun decât cei care au fost, şi serveşte de fapt aceeaşi fierturã nesãratã întru salvarea neamului. Adicã mergem un an la autoservire şi alegem pânã nu mai avem ce. E clar cã la un moment dat nimeni nu o sã mai intre, pentru a nu face icter sau hepatitã de la acelaşi meniu putrezit, copt şi rãscopt, retocat şi repreparat. Punctul care a umplut paharul şi a oferit imaginea corectã şi completã a actualei guvernãri în raport cu cele care au fost este subiectul Roşia Montanã. Au procedat la fel ca ceilalţi şi au încercat sã îi fure pe români cu zâmbetul pe buze. Când au vãzut cã nu merge treaba au dat înapoi şi Ponta, şi Crin. Ruşinos, jenant, jenibil. Dacã erau cu sacii în cãruţã probabil cã nu mai procedau la fel, dar vin douã rânduri de alegeri, iar pentru vot politicienii fac orice, adicã pun interesul naţional mai presus de cel personal sau de grup. Şi ca tabloul sã fie mai mult decât complet, Crin a adãugat cã el e şeful Opoziţiei. Miroase rãu a tãmâie. Fuge careva?
