În spatele rebeliunii din Siria stau uriaşe interese geostrategice şi economice. Occidentalii care îi momesc pe rebelii sirieni cu sloganul democraţiei, ascund planuri de bãtaie. Rebeliunea împotriva lui Bashar Al-Assad este un pretext pentru a pune mîna pe resursele de gaze şi petrol din zonã. Miza conflictului sînt de fapt aceste resurse. O pungã imensã de hidrocarburi, descoperitã în 2010 în Bazinul Levantin al Mediteranei, transformã regiunea într-un nou Golf Persic. La doi ani şi jumãtate de la declanşarea premeditatã a rãzboiului civil în vecinãtatea Turciei, jandarmul planetei şi-a apropiat ameninţãtor de Siria navele de rãzboi din Mediteranã, dotate cu rachete de croazierã. Nu numai americanii şi-au bãgat navele la înaintare, se pare cã şi ruşii le-au scos de la naftalinã, fiecare cu propriile convingeri. Totuşi, „atenţie la foc! Vîntul bate dinspre Est spre Vest, invers decât în ’40”, îmi scrie Ion Ştefan!
Siria nu va fi atacatã înainte de summitul G-20, care se va ţine în 5-6 septembrie la Sankt Petersburg, unde Obama şi Putin se vor privi ochi în ochi ca leoparzii. Experţii ruşi considerã cã retorica unor ţãri occidentale pare pentru moment un joc de şotron. A ataca Siria înainte ca experţii ONU sã-şi încheie activitatea la Damasc, pare îndoielnic în sens moral şi pentru un neofit într-ale politicii. Lupul moralist, adicã Oncle Sam ţine lecţii de conştiinţã mondialã oilor, calificînd drept, „indecenţã moralã” folosirea armelor chimice în Siria. E uşor de ghicit ce mînã ascunsã le-a folosit! „Armata sirianã se pregãteşte pentru cele mai rele scenarii ale atacurilor occidentale”, a anunţat un responsabil al serviciilor de securitate siriene.
Bashar al-Assad a afirmat cã ţara sa „se va apãra împotriva oricãrei agresiuni şi împreunã cu poporul sãu, care rezistã eroic de cîţiva ani, şi cu valoroasa sa armatã, este hotãrît sã punã capãt terorismului susţinut de Israel şi de ţãrile occidentale pentru a servi intereselor acestora – divizarea regiunii, fragmentarea şi supunerea popoarelor ei”.
Siria n-are cum sã mai scape din ghearele colonialismului. Cãrţile vor fi fãcute la G20. La fel a fost cu România. A devenit colonie din momentul în care au pus mîna pe ea cei veniţi cãlare „pe tancurile sovietice”. De la tãticul lui Neuländer – revoluţionarul – la Saul Bruckner, Ana Pauker, Gisela Vass… pomelnicul e lung (mulţi dintre ei au dat ortul popii), pînã la trãdãtorii şi vînzãtorii postmoderni ai Ţãrii (fiecare dupã numele lor), ştiuţi şi neştiuţi.
Nici n-au strãnutat cei din Siria cã noi am şi rãcit! Veştile din Orientul Mijlociu privind iminenţa conflictului militar inflameazã deja piaţa petrolului, se ştie, vulnerabilã şi manipulabilã la acţiunile rãzboinice. Diverşi analişti şi voci din domeniul bancar avertizeazã asupra posibilei creşteri a preţului petrolului în contextul în care conducerea Siriei va fi pusã pe fugã de jandarmii planetari. În România, benzinarii îşi freacã mîinile de bucurie. Rãzboiul îşi mutã greutatea de pe un picior pe altul şi mai e puţin pînã va fi scãpat din braţe, acesta fiind un motiv excelent sã mai creascã preţul carburanţilor la pompã. Explicaţiile vor fi, ca şi pînã acum, legate de contextul global şi de creşterea cotaţiei barilului de petrol. De cînd s-au obişnuit sã ia cu japca, americanii – un fel de huni moderni – nu mai cumpãrã nimic. Dupã aşa-zisa eliberare a Siriei, pentru poporul sirian nu se vor mai construi decît moluri, marcheturi, farmacii şi bãnci. V-aţi dat seama, sper, cã dupã lovitura de stat din România, nu s-a mai construit nicio grãdiniţã de copii, nicio şcoalã, niciun teatru. S-a dãrîmat tot! Iar ce-a scãpat nedãrîmat sau nevîndut a fost lãsat în paraginã! Mai rãmãsese gardul de la Casa Poporului, şi poc, hai sã dãrîmãm încãpãţînatul ãla de gard, doar pentru cã pare comunist. Oare gardul ãla ne ţine în starea de sclavie, de sãrãcie şi de cobai ai organismelor internaţionale? Sã fim serioşi! Credeţi cã dacã dãrîmãm Casa Poporului scãpãm de dictatorii democraţi mai comunişti decît comuniştii? Nu, nu! Prea-cinstiţii destrãmãtori şi traseişti sînt o specie inexpugnabilã. Zgonea, ştiţi cine e uimitorul purtãtor al numelui, a luat repede ciocanul în mînã sã loveascã simbolic Casa Poporului, o extraordinarã creaţie arhitecturalã a poporului român din fostul regim – a doua ca mãrime din lume, dupã clãdirea Pentagonului -, dar nu s-a gîndit sã facã acest gest faţã de abuzurile care au acaparat scena politicã şi instituţiile fundamentale ale statului.
Încetaţi cu prostiile propagandistice! Eventual mutaţi-vã peste marea baltã şi loviţi cu ciocanul în clãdirea Pentagonului. Sã vedem ce-or sã zicã americanii. Democraţia nu înseamnã dãrîmarea unor ziduri, ci moralã şi puterea poporului în mîinile sale! Ori Ţara noastrã nu este astãzi o democraţie europeanã, pentru cã aţi transformat-o într-o sclavã a puterilor strãine, o colonie stãpînitã de capital strãin. Verificaţi identitatea celor care au demolat România vreme de 24 de ani şi a celor care acum vor sã dãrîme gardul Casei Poporului! Veţi vedea cã aparţin unor minoritãţi care au un dinte împotriva Ţãrii. Nu au în palmares nicio performanţã profesionalã şi trãiesc ca nişte paraziţi, întreţinuţi din munca poporului pe care îl detestã. Nu într-un zid stã legãtura cu fostul regim comunist! Zidul Casei Poporului este construit din sudoarea a mii de muncitori români, care n-au nicio vinã. Ce-ar fi ca egiptenii, pe motiv cã acum este democraţie, pardon haos şi rebeliuni, sã-şi dãrîme piramidele, pentru cã au fost construite de faraoni. Uite cum laşii, corupţii, hoţii, anarhiştii şi mercenarii fac circ! Şi liderii rromilor se bat cu cãrãmida în piept cum cã ar fi discriminaţi. Dacã li s-ar interzice sã se mai joace-n public de-a regii şi împãraţii sau sã-şi cãsãtoreascã odraslele la vîrsta copilãriei, ar ţipa ca din gurã de şarpe: „Rasism!” Cicã nimeni n-are voie sã atenteze la imposturã ca tradiţie a etniei, la delirul grandomaniei, luxului şi puterii care bîntuie palatele cu turnuri şi mistificã aberant istoria acestei minoritãţi. O istorie tragicã, de sclavie, care explicã decalajele civilizaţionale reproşate azi etniei. „Felicitãri” televiziunilor centrale care au transformat o ţigãnealã de cartier în evenimentul numãrul unu al societãţii româneşti. Încã un motiv pentru strãini de a confunda rromii cu românii. Semnalul „Ţiganiadei”- versiunea 2013 – a fost amplificat de însuşi preşedintele Ţãrii, secondat de odrasla euro-parlamentarã, dupã vechea zicalã româneascã: „fã-te frate cu dracu’ pînã treci puntea”… viitoarelor alegeri pentru Parlamentul European.
Maria Diana Popescu, Agero www.agero-stuttgart.de
