Dacã pe la începutul acestui an îi lecturam volumul de versuri „STRIGÃTE ÎN AGORA”, iatã cã, odatã cu primele zile ale toamnei, poetul vâlcean GHEORGHE MIHAI ne surprinde cu o adevãratã bijuterie literarã – noul sãu volum de versuri „DIMENSIUNI INTERIOARE”, apãrut în excelente condiţii grafice la editura PROFIN din Drobeta-Turnu-Severin.
Şi acest volum este ordonat, riguros, în mai multe cicluri: „POESIS”; „CÃLÃTOR ÎN SINE”; „LUPTA CU TIMPUL”, „ETERNA ÎNTOARCERE”; „DE AMORE”; „TE DEUM” şi „DIALOGURI”.
Ştim cã GHEORGHE MIHAI scrie versuri de peste o jumãtate de secol şi totuşi, lirica însemneazã doar trei volume. S-ar pãrea cã este cam puţin. Noi credem, însã, cã este suficient la un poet cât se poate de exigent cu sine, care se respectã. GHEORGHE MIHAI nu se abate de la cunoscutul dicton latin – FESTINA LENTE. Adicã se grãbeşte încet. Este un meticulos, întoarce cuvântul pe toate feţele, îi cautã sensuri şi semnificaţii nebãnuite şi numai dupã aceea îl aşeazã, atent, în versuri armonioase, fermecãtoare. Se observã, în majoritatea creaţiilor sale, o necontenitã cãutare de sine care se finalizeazã în poezii pe deplin izbutite, precum „DARUL VIEŢII”; „ARS POETICA”; „DACà PE LUME…”; „DIMENSIUNI SUFLETEŞTI”; „PASÃREA MÃIASTRÔ; „DOAR CERBII”: „BOCET DE PÃDURE”.
O notã distinctã la acest poet este aceea cã se menţine în linia marilor noştri clasici, cautã necontenit frumosul, esteticul, perfecţiunea şi menţine versul la cote calitative superioare, la maximã concentrare, ca în poezia „AUTUMNALÔ: „PICÃTURILE DE PLOAIE/ TREC PRIN INIMà ŞI GÂND/ CU ACCENT DE CUCUVAIE,/ SURD CHEMÃRILE CHEMÂND.// OMUL E UN CÃLÃTOR/ FUGÃRIT DE PLOAIA RECE,/ PASÃRE CÃZUTÃ-N ZBOR/ PESTE CARE CLIPA TRECE”.
Dominat de un necontenit sbucium interior, GHEORGHE MIHAI duce o luptã tenace cu timpul, cu clipa prea repede şi dureros trecãtoare. Şi uneori devine melancolic, ca în „RÃPUS DE DOR…”: „VÃ DUCEŢI VOI, COCORII MEI, VÃ DUCEŢI/ CA SÂNGELE AMINTIRILOR PE ZARE…/ CÂND DINTR-UN TRIST PUSTIU O SÃ VÃ-NTOARCEŢI/ CU VISURI, ÎNCOLŢIND PE CÃI DE SOARE,/ AMICII POATE N-OR MAI FI A PLÂNGE,/ VAI, STELELE SE VOR PRIVI ÎN ŞOAPTE/ ŞI CU UITARE FULGERÂND VA NINGE,/ IAR EU, RÃPUS DE DOR, VOI FI DEPARTE…/ CINE MAI ŞTII-VA, OARE C-AM PLECAT?/ ÎN HRUBA NEAGRÃ FI-VA-MI ALINAREA,/ GREIERII ÎMI VOR CÂNTA NEÂNCETAT,/ M-O-NVÃLUI NOSTALGIC ÎNSERAREA”. Poetul se cautã mereu pe sine, dar şi mãsura clipei („MÃSURA CLIPEI”),
GHEORGHE MIHAI se reântoarce mereu cu gândul la strãbuni, la casa pãrinteascã, la paradisul pierdut al copilãriei. Din acest consistent ciclu se reţin, cu deosebire: „COLŢ DE SPAŢIU MIORITIC”; „ÎNTR-O INIMà DE ŢARÔ; „DUPà DATINI”; „SUS PE CRESTE”; „MIRAJ”; „MIRACOL OLTENESC” şi mai ales „ARDEALUL”: „ÎN TOGà CARPATINÃ/ CÂND AMINTIRI COBOARÃ/ DIN SUSURUL VECIEI/ PE OLT, DE LA IZVOARÃ/ ARDEALUL, TOT ARDEALUL/ ÎNCEPE Sà TRESARÃ/ ŞI-N SFÂNTUL LUI SUFRAGIU/ SE-NDREAPTà SPRE CETATE/ ŞI-ADUCE DREPT OMAGIU/ UN CREZ DE LIBERTATE/ CÂND VEACUL SE DESTRAMÃ/ ŞI-ADOARME PE VECIE/ LA SÂNUL CALD DE MAMÃ/ ARDEALUL REÂNVIE”. Toate aceste poezii, cu o vizibilã notã patrioticã izvorãsc dintr-o puternicã şi sincerã trãire sufleteascã, sunt atent ferite de banalitãţi şi lozinci desuete.
Demne de reţinut sunt la GHEORGHE MIHAI şi poeziile de dragoste – „PRIVEGHEAT DE-UN ZEU”; „CÂND ARD PE RUG”; „DOAR FLORILE”; „FOC PE RUG”; „FARMEC” şi superba „TE-AM UITAT”: „TE-AM UITAT, FRUMOASO, PRETUTINDENI/ CÂND TE IVEAI CA FRUNZA DE ARMINDENI,/ CA ZÂMBETUL ÎN SUFLET ŞI PE FAŢÃ,/ CA SOARELE-N PRIVIRI DE DIMINEAŢÃ,/ CA ROUA-N ZORI SAU CÂND E CLAR DE LUNÃ,/ CA VÂNTUL CÂND ADIE-N VREME BUNÃ,/ CA OAZA RÃSÃRITà ÎN PUSTIE,/ CÂND SETEA CRUNT ÎNCEARCà Sà RÃPUIE/ DRUMEŢUL ADÃSTAT DE ZÃRI SUBLIME,/ TE-AM CÃUTAT, DAR TE-AI PIERDUT PRIN LUME”. La poetul GHEORGHE MIHAI credinţa este puritate, cãutarea echilibrului sufletesc, trãire purã, înaltã a unui sentiment. Pe deplin izbutite şi demne de reţinut şi poeziile dedicate poeţilor DRAGOŞ VRÂNCEANU („TRANHUMANŢÔ); NICOLAE LABIŞ („ZBOR FRÂNT”); AUGUSTIN POPESCU („UN POEM PESTE GURA TIMPULUI”); GHEORGHE BLÃJAN („AVERTISMENT ÎNTORS”); CEZAR IVÃNESCU („CÂNTEC”).
Cu noul volum de versuri „DIMENSIUNI INTERIOARE” vâlceanul GHEORGHE MIHAI se include pe merit, prin talent, pe drept şi definitiv în rândul poeţilor contemporani reprezentativi.
VIRGILIU TÃTARU
