Cu premierul Victor Ponta plecat în concediu de odihnã, preşedintele Traian Bãsescu a pus tunurile pe USL care nu ar fi în stare sã realizeze regionalizarea. „Colosul de 70%” este prea imobil pentru o politicã de mobilizare la nivel naţional, astfel încât sã fie reîmpãrţit din punct de vedere administrativ teritoriul ţãrii. Declaraţia lui Bãsescu nu este deloc întâmplãtoare şi face parte din rãzboiul surd care va dura pânã la alegerile prezidenţiale de anul viitor.
Este interesant cã un alt capitol al conflictului ce mocneşte între preşedinte şi premier şi-a scris o paginã într-o nouã şedinţã a CSAT, prin dosarul privatizãrii CFR Marfã. Privatizarea colosului este un cal de bãtaie în relaţia cu FMI şi banii pe care România urmãreşte sã îi mai împrumute în urmãtorii câţiva ani, adicã vreo patru miliarde de euro. Ce se întâmplã cu banii împrumutaţi, nimeni nu ştie!? Bine ar fi sã meargã în investiţii sau în înfiinţarea de locuri de muncã şi nu în gãuri negre sau plãţi de pensii şi salarii sau de indemnizaţii de bugetari graşi cãraţi în spate de funcţionari slabi, la figurat.
Dupã ce a epuizat cât de cât tema cu CFR Marfã şi cu faptul cã trebuie sã mai fie şi premier în aceastã ţarã, deşi are o misiune grea zi de zi, respectiv înotul prezidenţial, Traian Bãsescu a mai scos din basca de cãpitan de fregatã, rece şi cu gheaţã, subiectul regionalizãrii. De fapt, aceasta este o falsã problemã pentru cã regionalizarea, a spus-o tot spectrul politc, este bunã, numai cã nimeni nu ştie exact ce presupune, cum va fi fãcutã şi cum va funcţiona. Cei de la PDL erau probabil mai mici şi mai supli şi aveau mai puţine guri de baron de astupat. Cei de la USL fiind mai mulţi şi mai balonaţi s-ar putea sã nu aibã destule regiuni pentru a mulţumi întreg aparatul de partid. Traian Bãsescu mai ridicã şi problema debalonãrii baronilor care se vor vedea fãrã obiectul muncii şi astfel vor ridica pretenţii la alte posturi pentru consolidarea statutului cãpãtat anterior. Ori cu pedeliştii era mult mai uşor pentru cã nu erau atât de multe capete la octopod. Exact cât numãrul de regiuni.
Bãsescu aruncã din nou teme pe piaţã, pare viu, se dã în bãrci cu Elena Udrea. Presa se face cã-l pozeazã, imaginile apar la public. Lumea se întreabã ce o pune la cale Chelul cu trabuc şi cu Blonda. Şi uite aşa populaţia este ţinutã în prizã şi în şah. Şi doamna blondã, dupã ce a renunţat la finanţatorul cu nume de înaripatã de Curte, fie ea şi prezidenţialã, are acum mai multã libertate prezidenţialã de mişcare. Poate cã Bãsescu o cãleşte pe mare pentru viitoarea confruntare politicã de la alegerile europarlamentare şi prezidenţiale. Poate cã ea este omul pe care vrea sã îl scoatã Traian Bãsescu din jobenul sãu gãurit. Nu trece chiar tot prin el, ci mai rãmâne din când în când agãţatã câte o doamnã cu picioarele desfãcute, care aspirã tot, în drumul ei cãtre o carierã politicã înaltã. Depinde acum şi ce tocuri poartã şi dacã i-o mai fi rãmas ceva pantofi cu toc de pe vremea când îi împãrţea pe la sinistraţii din noroaie. Important era ca doamnele cu batic dintre pãmânturi sã fie cochete şi la ultima modã, nu conta cã politicienii le-au luat toatã agoniseala la vale, prin nerealizãrile de dupã 1989 şi de dinainte.
Revenind la Blonda lui Bãsescu, aceasta se pare cã încã este în teste şi, deocamdatã, pare cã se ţine bine de şalupã. Nici Bãsescu nu a stat degeaba acum douã luni când a declarat cã o femeie pentru fotoliul prezidenţial nu ar fi de ici de colo şi ar reprezenta un element de inedit. Probabil un comic de situaţie. Adicã, e conştient şi Bãsescu de faptul cã românii au început sã voteze mai mult în glumã. A fost şi o glumã de referendum, şi o glumã cu stârpirea corupţilor şi a baronilor, şi o glumã cu un trai mai bun. Probabil cã de perspectivã şi de mare viitor ar fi mai bunã o candidaturã a lui Mãdãlin Voicu la şefia statului, având în vedere la cum se prefigureazã viitoarea majoritate neelectoralã în România.
Pânã la urmã, americanii au fãcut înaintea noastrã acest pas şi au un preşedinte de culoare, care nu e nici mãcar blond.
