Croaţia s-a mutat în blocul european, la numãrul 28. Deocamdatã la parter sau sub scarã, ca şi noi. Entuziasmul zecilor de mii de persoane care au sãrbãtorit evenimentul pe strãzi, va fi potolit de politicile drastice ale Uniunii şi înlocuit cu mersul pe sîrmã. Sãracii de ei! Nu ştiu ce-i aşteaptã! „Bine aţi venit în Uniunea Europeanã!” (mînca-v-aş independenţa şi libertatea), a spus preşedintele Comisiei Europene, J.M. Barroso, mulţimii reunite la Zagreb. Atîta timp cît deciziile se iau pe criterii şi influenţe politice, Croaţia are şanse minime sã schimbe parterul cu etajele superioare. Ca şi în cazul nostru. Convins de acest lucru, dupã cele cîteva minute petrecute faţã în faţã cu Angela Merkel, premierul nostru a cotit-o inteligent pe drumul mãtãsii, dorind sã reînvie relaţia de dragoste a Chinei cu România. Se spune cã prietenul vechi e ca vinul vechi. Cu cît e mai vechi, cu atît, mai bun. Semn cã iubirea dintîi nu se uitã, chinezilor le-a scãpat în România un proiect de 70 de milioane de dolari pentru comunicaţii. Infuzia în domeniu nu era chiar necesarã. Potrivite ar fi fost drumurile, cã tot le-a cîntat Becktel veşnica pomenire, dupã ce a înşfãcat pomana. Dar, pasul premierului tînãr şi neliniştit spre dragostea cu marea finanţatoare a lumii, F.M.I. şi B.M., e foarte important pentru viitor. Pînã vor veni chinezii sã ne dea o mînã de ajutor, bancherii din România vor fi emigrat deja, în urma rãzboiului de procese. Sfîrşitul lãcomiei lor a venit, şi li se pregãtesc alte cuiburi de nãpîrci în ţãri proaspãt „eliberate”. Bãncile din România vor ajunge adevãrate muzee. Nimeni nu va mai trece pragul cãmãtarilor.
Ţãri civilizate, precum Marea Britanie şi Franţa, au interzis orice reclamã la credite. Explozia proceselor împotriva clauzelor abuzive reprezintã pentru bãnci o grea loviturã, şi nu doar de credibilitate. Românii sînt prea sãraci sã le mai treacã pragul sau sã le înapoieze sumele triplate abuziv. Lipsa creditãrii îi va face pe bancheri sã migreze la fel ca pãsãrile în ţãrile calde. Marele cîrmaci benere e vinovat pentru cã a înecat peştele în apã. A transformat leul în caricaturã, astfel ca toţi perceptorii junglei sã facã din el grãmezi de dolari, euro şi alte valute, iar bancherii sã-i jupoaie pe români de ceea ce de fapt n-au luat de la ei. Aşa, leul a ajuns piele şi os, un fel de pisicã maidanezã. Aşa au fãcut averi fabuloase cercopitecii şi galopitecii agãţaţi de crengile Puterii. Mai adãugãm şi şpãgile, tradiţionalele şpãgi din vînzarea pe bucãţi a economiei funcţionale, din transformarea în piaţã de desfacere pentru gunoaiele nevîndute ale stãpînilor strãini. Toatã politica e fãcutã dupã regulile lor. Asta înseamnã de fapt capitalismul: dictatura unor huligani, îmbogãţiţi din pix, în alchimia haosului. În ultimii trei ani, pe Legea 193/2000, mii de clienţi au cîştigat procesele împotriva bãncilor creditoare. Au pierdut pe mîna lor din cauza abuzurilor, a celor mai mari dobînzi din U.E., a celor mai multe comisioane, imense şi fãrã contraprestaţie, a penalizãrilor nejustificate, aplicate soldului iniţial al creditului. Dacã sistemul bancar, înţesat de cãmãtari, s-ar prãbuşi, ar dispãrea aşa-zisele crize şi recesiuni, ar dispãrea corporaţiile care distrug, cu o lãcomie nemaiîntîlnitã, independenţa statelor şi planeta. Ar dispãrea banii virtuali, falşii miliardari şi bogãtaşi ai lumii. Ar dispãrea oportuniştii, lipitorile şi rechinii camuflaţi în oameni de bine, care ajutã statele cu teatralã cumsecãdenie sörösistã. Ar cãdea imperiile de carton şi dictatorii capitalişti, lipiţi de putere cu tot felul de scheme şi regii financiare. Ar dispãrea sclavia modernã, creatã prin vînzarea iluziei de libertate, democraţie şi civilizaţie, ar dispãrea nevoile ireale de consum, inventate anume şi impuse. Prin urmare, am scãpa de aceşti vampiri care se hrãnesc cu independenţa şi resursele noastre.
Pînã la apropiatul transplant de cap al unei persoane pe corpul alteia, anunţat recent de neurochirurgul Sergio Canavero, care estimeazã cã va costa cel puţin 10 milioane de Euro, vom fi obligaţi sã suportãm în continuare capetele pãtrate ale Puterii. N-am rezistat tentaţiei de a mã întreba unde ar duce haosul actual, dacã politicienii şi-ar schimba capetele între ei. Sau cum va arãta fauna politicã româneascã, dacã aceştia ar fi obligaţi de F.M.I. sã-şi schimbe capetele? Pe bani publici, imposibil de urmãrit, ca în cazul achiziţiilor publice, oficializate exact înainte de vacanţa parlamentarã. Au modificat legea, pretextînd cã licitaţiile sînt greoaie şi blocheazã instituţiile bugetare, apoi au plecat în vacanţã, ca sã nu-i mai ia nimeni la rost. Asta înseamnã cã va fi imposibil de urmãrit modul în care sînt cheltuiţi banii noştri în aproape 17.000 de companii şi regii de stat, din moment ce semaforul indicã verde la trecerile cu dedicaţie şi pot sã aleagã la ce preţ şi cui sã atribuie contractele, pot cumpãra absolut orice, la preţuri dorite, fãrã sã mai dea socotealã cuiva. Asta în condiţiile în care o parte a presei, Curtea de Conturi şi Parchetul au semnalat numeroase cazuri de deturnãri de fonduri, contracte atribuite preferenţial şi fraude. De acum, doar cîteva sute de regii vor lucra la vedere. 17.000, pe întuneric. Anual, instituţiile de stat fac achiziţii publice de 20 de miliarde de euro. Din frumuşica sumã, statul ar trebui sã obţinã cele mai mici preţuri. Dar de multe ori plãteşte dublu sau triplu faţã de piaţã. Doar în doi ani fraudele sînt estimate la 4,5 miliarde de euro! Cam un sfert din bugetul de pensii. Cîtã lipsã de respect pentru popor! Sau, mai degrabã, poporul şi-a furat singur cãciula, dîndu-le votul.
Maria Diana Popescu, Agero www.agero-stuttgart.de
