Dacã în urmã cu trei ani, FC Drobeta, patronatã la vremea respectivã de Cristi Burci şi Jan Ionicã, se retrãgea la jumãtatea campionatului din Liga a II-a, pe motiv cã nu era sprijinitã de factorii locali, care tocmai ce aduseserã „Ştiinţa” pe Stadionul Municipal, în aceastã varã s-a desfiinţat şi hibridul CS Turnu Severin. Echipa menţionatã îşi are originea în judeţul Dolj şi a fost adusã la malul Dunãrii în ianuarie 2011, pe când purta denumirea Gaz Metan CFR Craiova. Ulterior şi-a schimbat titulatura, iar în prezent s-a desfiinţat. Craioveanul Gheorghe Frãţicã, preşedinte la defuncta CS Turnu Severin, a acuzat interesele obscure ale autoritãţilor de la Dunãre, dar şi managementul defectuos de la club. “Pãcat cã s-a ajuns aici, însã nu poţi face performanţã în sport dacã singurul tãu scop e cel electoral. Pentru restanţe de câteva mii de euro, s-au pierdut peste 15 jucãtori pe care se puteau lua sute de mii de euro. Vreo 4 dintre ei au ajuns la Dinamo gratis. Nu se poate ca un oraş ca Severin sã nu aibã o echipã proprie. Am citit cã va juca Universitatea Craiova acolo, e un lucru foarte bun şi sper sã fie mai mult susţinutã de autoritãţi, decât am fost noi. Le urez baftã”, a precizat Frãţicã. Echipa provenitã din Bãnie a acumulat între timp datorii de aproximativ 700.000 de euro şi îşi va înceta activitatea. Dupã retrogradare, oficialii de la Dunãre au demarat procedurile pentru intrarea clubului în insolvenţã, dar acţiunea a fost respinsã de Tribunalul Mehedinţi. “Severinul a ajuns oaia neagrã în fotbalul românesc. Au desfiinţat prea multe echipe şi nu mai sunt vãzuţi cu ochi buni de FRF. Eu dacã ştiam cã nu e sinceritate şi cã cei de la Severin aduc echipe în funcţie de interesul electoral, nu mutam niciodatã Gaz Metan CFR de la Craiova”, a spus Frãţicã.
Situaţia în care a ajuns fotbalul severinean a fost comentatã pe site-urile de socializare, iar cuvintele unui microbist, intitulat Cutãrescu, par elocvente: “S-a dus ce a fost. Rãmânem cu amintirea prezenţei în prima ligã dupã peste 70 de ani. Din pãcate acest vis a fost doar un tren politic care a avut menirea de a cãra politicienii de la conducerea oraşului şi judeţului pe locurile pe care le ocupã şi acum. Sã fim sinceri cu noi înşine, nu ne permitem financiar o echipã de prima ligã în niciun sport, nici nu avem apetit pentru sport de oricare ar fi el, tribunele nu au fost la înãlţimea acestui vis, de fapt nu ne intereseazã sportul decât vãzut prin curtea altor(a) – oraşe sau altor ţãri, pentru cã ştim doar a le aplauda valorile altora… oraşul e praf din punct de vedere economic. Cine e dispus sã susţinã sportul în oraşul nostru? Nu avem regii autonome care sã ne arunce bani cu lopata şi nici patroni care sã nu aibã ce sã facã cu banii, avem doar nişte bişniţari parveniţi care acum fac politicã. Sportul din pãcate nu are niciun fel de susţinere pe plan local, nu aduce bani (consumã), orele de sport sunt puţine, copiii sunt interesaţi de facebook sau de spart seminţe la scara blocului şi de visat la maşinile decapotabile ale hoţilor veniţi de afarã. Treceţi însã Dunarea şi vedeţi o ţarã unde sportul este religie. De aici trebuie început, însã poate peste 100 de ani, dupã ce se va fi ghiftuit toatã aceastã şleahtã de îmbogãţiţi şi îi va apuca voma, abia atunci poate vor arunca niscai resturi şi spre sport, oricum se va numi el. Sã mulţumim acestor jucãtori şi antrenori care au fãcut sã se mai vorbeascã de amãrâta noastrã urbe de provincie pe la tv şi din alte motive în afarã de meteo, şomaj, sãrãcie, infracţionalitate. Vã daţi seama cât de neînsemnaţi suntem într-o ţarã şi aşa vai de capul ei din Europa? “Sã le mulţumim” tuturor acestor conducãtori ai judeţului şi oraşului de dupã ’90 care ne-au fãcut sã fim cei mai reprezentativi dintre români, adicã primii la tot ce e rãu şi ultimii la orice e bun şi de admirat. La revedere C.S Turnu Severin încarnare a defunctei FC Drobeta… am murit frumos, nãscuţi prematur, cu forcepsul, ne-am încãpãţânat sã fim… dar… atâta a fost sã fie.. poate peste încã 75 de ani în cine ştie ce context politic, economic sau dupã ce vom fi descoperit cine ştie ce zãcãminte ascunse şi ne vom fi îmbogãţit, aştia care încã vom mai fi rãmas atunci în oraşul acesta. Se revine la acea stare dintotdeaua, la acea anchilozare şi hibernare, la dezinteres şi miserupism, stãri absolut specifice normalitãii şi cotidianului. Ceea ce a fost sã fie, a fost pur şi simplu o conjuncturã şi un accident fericit, un fel de o datã în viaţã ca un câştig la loto, o floare rãsãritã accidental în mijlocul unei ierni antarctice. Dacã vã aşteptaţi la altceva aţi fost naivi. Fotbalul, ca orice sport la un anumit nivel costã, iar acel cost trebuie sã îl suporte cineva. Avem cumva companii de succes în zonã, oameni potenţi financiar care sã fie altceva decât nişte bişniţari egoişti acum la costum, iar ieri trãgând de plase cu marfã pe la sârbi sau de bidoane prin clisurã? Cine sã susţinã sportul, ce are de câştigat din asta? Cine susţine orice altceva în afarã de dorinţa lui de înavuţire şi de înşurubare a rudelor în poziţii bune şi pe salarii bune? NIMENI! Sã nu confundãm perioada de renaştere de pânã în 1945 cu vremurile de acum, nu se mai nasc alţi Theodor Costescu care sã îşi sacrifice averea într-un palat cultural care a fost, este şi va rãmâne inutil, aşa cum la fel de inutile vor rãmâne şi un stadion sau o salã polivalentã. Construcţii, proiecte de renovare stau fãcute doar ca sã mascheze nişte bani întorşi în buzunarele celor care le-au atribuit, rolul final nu mai conteazã. V-aţi întrebat cât costã o orã de funcţionare a nocturnei? Cine sã suporte banii ãia, imbecilii care voiau sã intre la meciuri doar cu invitaţii şi cu buzunarele pline de seminţe? Nivelul de civilizaţie dar şi cel economic al oraşului nu meritã şi nu îşi permite o echipã de prima ligã în niciun sport, mda… poate judo sau altceva similar care nu intereseazã pe nimeni. Nu existã mentalitate pentru sport în acest oraş, existã foame de toate felurile dar nu generozitate (în cel mai fericit caz dacã cumva apare, e doar una de moment, pompieristicã şi de regulã, izvorâtã dintr-un anume interes personal, poate din dorinţa de a se simţi acel generos mai bine şi de a-şi cumpãra o senzaţie de binefãcãtor preţ de câteva secunde pentru a se întoarce apoi la metehnele şi balcanismul / bizantinismul ieftin de toatã ziua).”
