Sã te prãpãdeşti de ciudã, nu alta! Încã o haitã de lupi, tocmiţi paznici la oi! Un grup interministerial, cãruia i se încredinţeazã lîna de aur. Alte cheltuieli, aceeaşi miriapozi hãmesiţi, cu un ochi la slãninã şi altul la fãinã. Bãieţii vor analiza cauzele macro-criminalitãţii şi ale marii corupţii, vor trage la rãspundere: „ai mîncat usturoi şi nici nu catadicseşti sa faci gargarã cu Listerin.” Cam în acest mod „vor analiza structura, starea şi dinamica corupţiei, vor evalua efectele mãsurilor legislative şi de politicã penalã asupra macro-criminalitãţii şi vor prezenta Guvernului strategii şi programe naţionale de prevenire”. Cîtã gargarã în fişa postului! Un fel de dat cu bãţul în vînt sau cu palma în mãmãliga fierbinte! În fruntea bucatelor naţionale stau, de aproape un sfert de veac, cei mai tari „specialişti” în strategii şi programe de prevenire şi iatã unde au adus Ţara! Preşedintele dã vina (de faţadã) pe nivelul ridicat al corupţiei din instanţe. Adicã vorbeşte de funie în casa spînzuratului. E vorba de o fixaţie de meloman pentru o parte a justiţiei, care nu s-a lãsat supusã şi controlatã. Cei mai mulţi judecãtori sînt responsabili, au încã principii de la care nu fac rabat. De aici dorinţa de a distruge ce a rãmas bun din Justiţia României, care încearcã, însã fãrã rezultat, sã facã ordine în haosul instalat de opt ani încoace. Unul, rãsplãtit cu un fotoliu catifelat la C.C.R. pe bani mulţi, a bãgat flota la arhivele secrete. Alţii, care şi-au primit porţia de ros, s-au ocupat de casa din Mihãileanu, de schimbul de terenuri, au avut grijã sã-i ofere pe tavã justiţia.
Dar, în politicã, mai devreme sau mai tîrziu, totul se plãteşte. În Europa, deja li se pun cãtuşe politicienilor care se credeau inexpugnabili. A venit scadenţa plãţii fãrãdelegilor. Poate de aceea economistului-şef al B.N.R. îi scapã porumbelul din gurã: „Una dintre erorile fundamentale ale elitelor româneşti pe tot parcursul istoriei moderne a fost cã au crezut cã soarta celor mulţi şi nevoiaşi este irelevantã pentru dezvoltarea ţãrii!” Cînd a spus elitã s-a referit în mod sigur la bancheri, politicieni, bogãtaşi, corupţi, mafioţi, nu la elita intelectualã care trãieşte de azi pe mîine. Excepţie fãcînd horopiştii şi pornografii prinşi ca moliile pe hainele Puterii de la Bucureşti. Doar în declaraţii îi macinã grija pentru talpa Ţãrii. N-au nici un interes sã stãvileascã adîncirea ecartului dintre sãraci şi privilegiaţii capitalismului.
Un nebun aruncã mai multe pietre în apã şi alţi nebuni sar ca oile sã le scoatã. Cam aşa stã treaba cu regionalizarea şi modificarea din mers a Constituţiei. E evident, fãptaşii ar fi mai potriviţi pentru ridicat diguri împotriva inundaţiilor sau la betonat craterele de pe autostrãzile Patriei, decît sã delimiteze zone administrative cu autoservire pentru mafioţi. De altfel, regionalizarea va fi un proiect ratat, ca orice edificiu capitalist proiectat de cãtre impostori în ultimii 23 de ani. Consiliile judeţene nu vor fi desfiinţate. Peste ele va funcţiona un Consiliu Regional. Va fi nevoie de birouri supraetajate, fiindcã împãrţirea pe regiuni de interese va crea o structurã administrativã suplimentarã: Consiliul Regional. Explicabil atunci, de ce aceşti sãritori cu prãjina fac praf Constituţia în pãrţile esenţiale. România este republicã, stimaţilor! N-are ce cãuta casa regalã în Constituţie! Legea supremã în stat nu e manual de istorie contrafãcut! Ocrotiţi neamul şi Ţara! Nu trîntorii care au trãdat poporul de-a lungul istoriei! Ce sã mai aşteptãm de la conducãtorii vînduţi, care fac eforturi sã depopuleze România! Deja 3,5 milioane de cetãţeni români locuiesc în strãinãtate. Potrivit unui raport al O.E.C.D., România se poziţioneazã pe locul doi în lume, dupã China, între ţãrile exportatoare de forţã de muncã ieftinã. Un alt raport O.N.U. menţioneazã un fapt şi mai delicat pentru viitorul Ţãrii: „pînã în 2050, România va pierde 15% din locuitori”. Iatã roadele capitalismului românesc! Românii n-ar fi plecat peste hotare decît în excursii, dacã ar fi trãit decent în Ţarã. Dacã nu le-ar fi fost desfiinţate locurile de muncã, dacã ar fi avut salariile europenilor. Cum sã nu plece? Au ajuns bãtaia de joc a guvernanţilor post- decembrişti, ale cãror ţeluri au fost şi sînt hoţiile de stat şi ignorarea completã a cetãţeanului.
De 23 de ani, nimic pentru popor! Doar rãzboaie politice pentru putere, legi şi ordonanţe în favoarea ciolanelor! Cine spune cã istoria nu se repetã, se înşealã. Se doreşte acum eliminarea rolului istoric al lui Cuza în formarea statului român, la fel cum a fost detronat şi exilat în 1866 de „Monstruoasa coaliţie”. În mod clar, unele amendamente aduse Constituţiei urmãresc interese politice viitoare, dar nu în favoarea României. Iatã de ce îi plãtim pe parlamentari! Ca sã împartã şi sã-şi facã parte! Totuşi, cum se poate sã toci banii statului şi sã rãmîi în funcţii? Poate ne vor rãspunde bancherii, pentru cã şi ei au fraudat şi abuzat milioane de români. „Modul cum acţioneazã bãncile şi executorii judecãtoreşti este identic cu cel în care acţionau arendaşii în anii 1900-1920 sau perceptorii în anii ’50. Îmi povestea bunica paternã cum treceau periodic perceptorii cu cãruţa prin sat şi luau românului datornic din casã sau din curte ce avea mai de preţ: maşini de cusut, scoarţe, bucate, vite etc., pe care le scoteau la mezat pentru a acoperi dãrile cãtre stat. Noi, românii, nu vom scãpa niciodatã de blestemul birurilor, pentru cã nu suntem în stare sã ne autogospodãrim şi sã folosim cu înţelepciune bogãţia revãrsatã de Dumnezeu peste ţarã. Noi nu putem trãi fãrã stãpâni. Când ne ajunge cuţitul la os, ne rãzvrãtim, murim pentru libertate, iar când o cãpãtãm, nu ştim ce sã facem cu ea. Ne cãutãm repede alţi stãpâni, care sã ne stoarcã de bruma de avere, de rezervele naturale, iar în final, chiar de libertatea pe care nu de mult am obţinut-o cu jertfe şi sânge! Şi culmea, nu învãţãm nimic din propria istorie, chiar dacã ea se repeta obsedant” (Vasile Bârea).
Cred eu cã românul s-a fript şi nu va mai cãlca uşor pragul bancherilor-cãmãtari. N-au decît sã-şi ia valiza şi sã plece în Guineea-Bissau! Mirosul falimentului a ajuns în bãnci, nu mai au surse de finanţare, trãiesc pe spinarea benere, nu mai au proiecte care sã genereze randamente de fraudã şi hoţie, prin cel mai mare nivel de dobînzi şi comisioane din Europa.
Aşadar, bãncile n-au cum sã meargã mai departe. Adio profit din România! N-au decît sã închidã la vrac! Drum bun! Noi trebuie sã fim acum cu ochii pe nobilul extraterestru, care sub masca de ambasador al turismului românesc în lume, nu-i prieten cu românul pe care îl dispreţuieşte. Partizanatul ecologic nu prevede numa’ sã guste dulceaţa bio şi brînza de oaie. Nici sã coseascã iarba pe plaiul transilvan.
Maria Diana Popescu, Agero www.agero-stuttgart.de
