Ca în toate, vorba lui Socrate, va fi şi bine şi rãu. Regionalizarea e inevitabilã, cã se va petrece anul acesta sau în 2014, tot vom avea parte de beneficiile şi imperfecţiunile sale. Va fi bine pentru cã ne vom racorda mai eficient la structurile europene, pe palierul absorbţiei de fonduri atât de discutat în aceşti ani. Mai mulţi bani, ceea ce va ajuta comunitãţile locale în proiectele lor. Apoi se va contura, între regiuni, un climat concurenţial, de bun augur, în fond. Dinamica demograficã se va accentua, în sensul cã, în deceniul urmãtor, oamenii vor migra de la o regiune la alta, vor alege dupã cum se vor dezvolta oportunitãţile. Unele regiuni au deja un avans considerabil, economic vorbind. Vestul, de exemplu, e clar superior zonei olteneşti, ştim bine realitatea. Va fi greu sã-i ajungem din urmã, dar nu imposibil, dacã şi contextul european ne va ajuta, mã refer la integrarea Serbiei în U.E., la mutarea graniţei U.E. Comunitãţile locale vor dobândi o anume autonomie şi demnitate în raport cu vechiul centru de putere administrativã, Bucureştiul. Vom fi nevoiţi sã ne ajutãm din ce în ce mai mult singuri, sã mergem pe cont propriu, fãrã asistenţa guvernamentalã.
Va fi rãu pentru cã, în primã fazã, descentralizarea va crea probleme instituţionale, restructurãri, confuzii şi frustrãri. Noile centre vor fi la nivelul regiunilor, Craiova, Timişoara etc. Acolo va fi, cu alte cuvinte, Înalta Poartã, oricum, prima dintre ele. Nu va fi uşor. Sã sperãm cã birocraţia se va diminua deşi existã temerea cã dimpotrivã, cel puţin într-o primã fazã, anumite chestiuni se vor suprapune. Puterea decizionalã va sta la nivelul Consiliului regional şi al guvernatorului, dar vor funcţiona, o vreme, şi consiliile judeţene. Nu poate fi evitatã o anume harababurã, asta e limpede.
Regionalizarea e o aventurã, dar fãrã ea se pare cã nu se mai poate. Undeva prin toamnã ne vom lãmuri pe deplin.
Cine îngroapã Romag ?
La ora actualã Combinatul Chimic (Romag-prod, parte a R.A.A.N.) e cam singura unitate economicã mai de Doamne ajutã din Mehedinţi. Perspectiva închiderii acesteia este una care ar trebui sã ne dea insomnii la modul cel mai serios. Seismul social va fi devastator, în condiţiile în care structura industrialã a Mehedinţiului e precarã şi nu poate absorbi nimic din şocul disponibilizãrilor. Aproape cã nu mai existã industrie în Mehedinţi. Tot ce avem sunt umbre palide, ruinã şi caricaturã a sistemului industrial apropriat la momentul ’90, dupã Revoluţie. Dezastru e un termen prea elegant pentru a descrie situaţia. Nici pânã la ora actualã nu ştim adevãrul despre soarta Combinatului Chimic. Se închide, nu se închide. Când? Cum? S-au schimbat directori, au venit miniştri – dar nimeni nu pune punctul pe i într-o chestiune atât de sensibilã. Nu avem niciun studiu de impact social creionat pe perspectiva închiderii Romag-Prod. În general, din pãcate, datele statistice sunt tratate cu nepãsare. Nu existã o strategie publicã pentru Severin pentru urmãtorii ani. Nu am ştiut decât sã ne împrumutãm în bãnci. Ceea ce şi eu, şi dumneavoastrã puteam face, nu e vreo mare filosofie. În rest e apatie şi lipsã crasã de responsabilitate pentru viitor.
Oraşul, în ritmul acesta, se scufundã definitiv. Se va depopula, pentru cã oamenii nu vor avea din ce trãi. Avem mai multe hipermarketuri decât ateliere. Oraşul, dacã priveşti atent, în balanţa lui e mai mult comercial decât productiv, ceea ce nu e deloc sãnãtos pe termen lung. Şi niciun investitor nu bate la porţile albastre ale oraşului. Dimpotrivã, şi cei pe care-i avem nu se bucurã de prea mare ajutor. Ştiu cazul unui investitor de prim ordin, din Severin, care e ignorat deşi, sincer, ar trebui sã i se ridice o statuie în oraş, cãci dã de muncã la sute de oameni.
Locurile de muncã ?
Tema locurilor de muncã e o temã prea politizatã. Demagogicã. O sã vã spun ceva cu care probabil nu veţi fi de acord: problema nr 1 nu-s locurile de muncã. Aceastã temã e o marotã, o prejudecatã, dacã o putem numi astfel. Problema nr. 1, în Severin, şi nu numai, e cu totul alta: incompetenţa şi dezinteresul, mediocritatea, şmecheria şi nepãsarea faţã de oameni. Sunt în ţara aceasta oraşe mult mai lipsite de posibilitãţile Severinului şi care se descurcã foate bine. Locuri de muncã se pot crea, dacã asta vrei cu adevãrat tu, ca autoritate localã, ca primar, ca edil. Putem sã redesenãm harta intereselor locale, poate nu prin reindustrializare, cum spunea un parlamentar în campanie – cã tot vorbeam de demagogie – pentru cã ar fi foarte greu acum. O putem redesena altfel, dacã ne facem din acest lucru un deziderat, şi nu doar un prilej de retoricã politicianistã.
